Iata ca orele in care editorii Cineblog infruntau tacerea electrica a noptilor friguroase de octombrie isi arata astazi rezultatele. Cu degetele aproape desprinzandu-li-se de maini din cauza efortului supraomenesc de a tasta douazeci si cinci de mii de cuvinte, cei patru membri ai echipei reusesc sa scoata la rampa un top al celor mai bune o suta de filme. Sunt acele filme pe care noi le apreciem, asa ca nu ne injurati prea tare daca descoperiti lipsa unor creatii pe care voi le considerati indispensabile unui asemenea top. Nu incercati sa schimbati trecutul si sa deveniti tatii nostri, nu toti sunt de parere ca The Godfather este cel mai bun film al tuturor timpurilor. Cititi acest top in tihna, analizati-l si spuneti-ne ce a mers bine si ce nu, vrem sa aflam daca munca noastra a meritat efortul sau a fost doar o ambitie prosteasca de-a noastra.

100. Little Miss Sunshine (2005)

Tuturor ne plac comediile intr-o oarecare masura. Ne uitam la ele pentru ca ne fac sa radem si astfel uitam de grijile cotidiene. Acelasi lucru il face si Little Miss Sunshine care prezinta intr-o maniera cat se poate de amuzanta, printr-un umor negru, comportamentul unei familii intr-o situatie oarecare a vietii. Avandu-i ca protagonisiti pe Abigail Breslin, Greg Kinnear, Paul Dano, Steve Carell, Toni Collette si nu in ultimul rand Alan Arkin, filmul ilustreaza intr-un mod unic povestea unei familii total disfunctionale, aflate in prag de dezbinare, care trebuie sa parcurga o calatorie de peste 1000 de kilometri din Albuquerque pana in Redondo Beach. Pe masura ce intamplarile se succed, aflam incet incet toate secretele pe care aceste personaje emblematice le ascund. Desi unii vad Little Miss Sunshine drept un omagiu adus ratarii, sunt nevoit sa ii contrazic sa sustin faptul ca familia Hoover este formata din personaje exceptionale aflate in situatii exceptionale. O familie de nihilisti indraznesc sa spun, o familie care nu da doi bani pe restul societatii si nici nu lasa impresia ca ar dori sa intre vreodata in normalitate. Din acest motiv vad filmul drept unul memorabil, un film ce ilustreaza o rabufnire de proportii din partea unei familii care este pe punctul de a realiza cel mai bun lucru din viata lor. Istoria se scrie fie ea buna sau rea, fie ca e normal sau anormal. Un film curajos din partea regizorilor Jonathan Dayton si Valerie Faris care se pare ca au reusit sa aduca cel putin un zambet pe fata spectatorului. Little Miss Sunshine se alatura cu succes in categoria filmelor ce nu trebuiesc ratate si totodata prinde ultimul bilet in acest top 100 cele mai bune filme, ambitios incropit de blogul Cineblog.

99. Back to the Future (1985)

Michael J. Fox il interpreteaza pe Marty McFly, al carui prieten, Dr. Emmett Brown (Christopher Lloyd) a descoperit o masina a timpului. Masina creata de doctorul ciudat este un DeLorean, o adevarata ‘frumusete’ in acea perioada. Marty ajunge sa foloseasca masina si se intoarce in 1955 unde intervine fara sa vrea in intalnirea dintre parintii sai. El trebuie sa repare mica problema si incearca sa recreeze firul normal al evenimentelor impreuna cu varianta mai tanara a lui Emmett Brown. Back to the Future a devenit in prezent un clasic al anilor ‘80 si cred ca filmul este unul cu adevarat special. In contextul anului 1985, regizorul Robert Zemeckis, pe baza unui scenariu marca Bob Gale, aducea pe marile ecrane o comedie foarte reusita, dovada fiind Oscarul castigat la categoria “Cele mai bune efecte speciale”. Imi amintesc si acum prima vizionare a productiei si trebuie sa recunosc ca nu m-a impresionat initial. Aveam si o varsta destul de frageda si nu cunosteam atat de multe despre cinematografia americana. De abia la a treia vizionare am remarcat caracterul original si unic, dar si interpretarile cu adevarat bune ale lui Michael J. Fox si Christopher Lloyd. Fox straluceste prin naivitatea personajului sau, in timp ce Lloyd se remarca prin ‘gandirea sa de geniu necunoscut’. Scenariul este unul foarte reusit, cu multe schimbari de situatie, cu scene amuzante ce dezvolta un umor de calitate. Este un film un pic depasit, dar in orice caz isi merita locul in categoria marilor clasici din anii ‘80.

98. Sen to Chihiro no kamikakushi (2001)

Ce frumos ar fi ca viata sa fie un continuu basm, nu? Avem nevoie de basme, de povesti care sa mai topeasca din aceasta rautate pe care societatea moderna o insufla tuturor intr-un mod nebanuit. Combinand o coloana sonora buna cu o poveste exceptionala, emblematicul Hayao Miyazaki aduce in atentia publicului infantil, cat si celui major, un film de animatie de inalta calitate ce se ridica pe cele mai inalte pozitii in tot mai multe topuri in materie de filme. Realizat dupa tehnica manuala a vechilor desene animate asiatice ce au marcat copilariile multora dintre noi, Spirited Away (sau in titlul original Sen to Chihiro no Kamikakushi) pune in lumina reflectoarelor o poveste si nu neaparat o imagine grandioasa asemenea productiilor de calibru ale Dreamworks, Pixar sau Walt Disney. O intreaga conglomerare de vrajitoare, duhuri, fiinte fantastice si mitologice, cat si oameni obisnuiti se perinda prin aceasta poveste extraordinara in care fiecare dintre ele incearca sa acapareze cat mai mult atentia publicului. Chihiro urmeaza sa se mute impreuna cu parintii sai intr-o noua localitate, cand tatal sau se rataceste si ajunge la un tunel. Cei 3 intra neincrezatori, descoperind la celalalt capat o lume fantastica dominata de liniste si armonie. Printr-un eveniment nefast Chihiro isi pierde cel putin temporar parintii si este nevoita sa lucreze drept sclava la o casa de ingrijire a duhurilor. Numele sau este sters, devenind acum Sen. Ea se parcurge un adevarat drum initiatic si duce o lupta asiduua spre a se auto-descoperi si pentru a-si salva parintii transformati acum in porci. Spirited Away va ramane cu siguranta in locurile fruntase ale celor mai bune filme de animatie realizate vreodata.

97. The Matrix (1999)

Cine se gandea ca filmul fratilor Wachowski, Andy si Larry, se va bucura de atata succes? Imensul val de popularitate inca mai face ravagii prin tarile asiatice si cred ca aceasta isterie va mai continua mult timp. Din trilogia The Matrix in topul nostru intra doar productia din 1999, singura cu adevarat originala si inovatoare. Urmatoarele filme au pus accentul mai mult pe dezvoltarea personajului principal si pe actiunea cat mai spectaculoasa si dinamica. Filmul din 1999 a luat patru premii Oscar si chiar daca categoriile la care a castigat tin mai mult de aspectele tehnice, cu siguranta Keanu Reeves a avut una din cele mai bune interpretari ale carierei sale. Povestea il urmareste pe binecunoscutul Neo, un om aparent mediocru. El este vizitat de Morpheus (Laurence Fishburne), un personaj misterios urmarit de politie care ii arata ce se ascunde in ’spatele cortinei’. Oamenii sunt sclavii masinariilor si traiesc intr-o lume virtuala, conectati cu totii la un imens sistem neuronal care le da impresia unei realitati false. Trezit in lumea reala Neo descopera ca profetiile il numesc drept “cel ales”, insa de la omul normal si pana la luptatorul temut de masinarii distanta este uriasa. Am apreciat si inca primesc cu multa admiratie ideea aceasta a intregii serii. Nu stiu daca nu a mai fost folosita anterior, dar cu siguranta modul in care a fost transpusa pe marile ecrane este unul cu totul special si unic.

96. Der Himmel über Berlin (1987)

Wim Wenders este unul dintre marii creatori ai unei cinematografii lirice, iar Der Himmel uber Berlin este punctul in care reuseste sa obtina tot ceea ce are imaginea mai frumos. Daca vom sta sa disecam acest film pe cadre, vom observa ca absolut fiecare imagine din aceasta pelicula merita a fi inramata si asezata pe perete. Se observa un fin simt al compozitiei, cadre nu prea incarcate, dar nici minimaliste, o culoare monocroma care permite evadarea in fantezie. Scenariul spune povestea a doi ingeri din Berlinul de dinainte de caderea zidului. Acestia urmaresc gesturile si gandurile oamenilor din jurul lor pentru ca la apus sa se intalneasca si sa discute despre cele intalnite. Acest scenariu devine prilejul perfect pentru Wim Wenders de a emite idei filosofice despre natura umana si scopul vietii noastre, filmul devenind pentru el o maniera de a explica inexplicabilul. Wenders adopta maniera poetica a lui Yasujiro Ozu, cel caruia ii si dedica filmul. Der Himmel uber Berlin nu este genul de capodopera pe care sa o poti urmari la un interval regulat de timp. Acest film cere meditatie, minte limpede, ochi format pentru acest gen, eventual calit cu putin expresionism german si macar cateva productii marca Akira Kurosawa sau Yasujiro Ozu. Wim Wenders a castigat premiul pentru regie in cadrul festivalului de film de la Cannes, asta dupa ce cu doar trei ani inainte reusise sa obtina un Palme d’Or cu Paris, Texas.

95. The Deer Hunter (1978)

De fiecare data cand ma uit pe un top cu filme de razboi, The Deer Hunter este acolo sus. Este cert ca nu va putea sa fie vreodata amplasat inaintea unui Apocalypse Now sau The Bridge on the River Kwai, dar este o adevarata capodopera pe care toti cinefilii si-o vor aminti pentru celebra secventa in care Robert De Niro si Christopher Walken joaca ruleta ruseasca sub comanda unor soldati vietnamezi care ii tin ostatici. Rasul acela de rezonanta electrica pe care De Niro il produce este mai haituitor decat imaginea lui Hannibal Lecter vorbind despre deliciile canibale pe care le savura cu un pahar de Chianti. Regizat de Michael Cimino, The Deer Hunter este mai mult un film despre urmarile razboiului, el urmarind incercarea de adaptare in societate a unui soldat provenit dintr-un satuc cu populatie majoritar de origine ruseasca. Robert De Niro si Christopher Walken ne ofera doua prestatii sclipitoare, in timp ce Meryl Streep se face pentru prima data remarcata intr-un rol mic, dar cu adancime. Lungimea de aproape trei ore il face inaccesibil multora, insa nu putem spune ca ne plictisim, pentru ca fiecare scena este un deliciu pentru privirea noastra. Regia lui Michael Cimino combina momente lirice de meditatie filosofica si scene de razboi foarte bine detaliate si pline de suspans, astfel ca rezultatul este unul coplesitor din punct de vedere emotional, dar si artistic.

94. Ed Wood (1994)

Numai Tim Burton s-ar fi putut gandi vreodata la un film biografic despre Edward Wood Jr. Cine este acesta? Un regizor, dar nu unul oarecare, ci cel mai slab care a trait vreodata. Ed Wood, jucat aici in mare stil de Johnny Depp, este autorul celebrului Plan 9 from Outer Space, votat in dese randuri drept cel mai prost film facut vreodata. De fapt acest film este atat de slab incat vestea i s-a dus in randul tuturor cinefililor, asa ca in zilele noastre planeaza un adevarat cult in jurul acestei creatii lipsite de sens. Portretul pe care Tim Burton i-l face lui Ed Wood nu este intr-un ton batjocoritor. Biografia sa este realizata intr-o maniera foarte stilata, alb-negru, iar tonul general al filmului este unul de nostalgie pentru acele timpuri. Tim Burton il evoca si pe marele Bela Lugosi, celebrul interpret al lui Dracula, al carui portret plin de compasiune este realizat de Martin Landau, care a izbutit sa castige si un Oscar pentru turul sau de forta. Tim Burton reuseste sa creeze o simbioza intre comedia amara care reiese din detaliile ciudate din viata lui Ed Wood, precum si din felul sau de a face filme, si drama complexa in care Bela Lugosi este angrenat. Ajuns un actor somer, el nu se mai bucura de celebritatea oferita de rolul lui Dracula, astfel ca accepta sa joace in filmele de categorie Z ale lui Ed Wood, se umileste si renunta la ultima farama de demnitate, devine dependent de droguri si traieste o batranete mizera.

93. Dances with Wolves (1990)

Un film ce a ramas in istorie prin scena in care Locotenentul Dunbar, un american ce nu mai are nimic de pierdut, danseaza in jurul focului in timp ce lupul fara frica de umanitate il pandeste indeaproape. Regizor, scenarist si nu in ultimul rand actorul principal al acestei productii, Kevin Costner ne indeamna sa ne invingem propriile temeri si sa lasam la o parte propriile convingeri, de cele mai multe ori gresite, si sa ne deschidem atat sufletul cat si mintea catre noi orizonturi. Daca Dunbar a reusit sa ii inteleaga pe bastinasii indieni, amenintati de colonizarea americanilor, si chiar sa isi impuna acelasi mod de viata simplu si sincer al acestora, de ce nu am putea si noi? Acesta pare a fi unul din punctele de intrebare pe care filmul ni-l pune. Si nu doar acest lucru, ci mai ales indrazneala de a critica prin imagini colonizarea atat de glorificata de americani, a reprezentat unul din motivele principale pentru care Dances with Wolves a fost recompensat cu o tolba intreaga de premii: 7 Premii Oscar, 3 Globuri de Aur si nenumarate alte nominalizari. Dunbar, o tipologie umana rar intalnita pe aceasta planeta, are puterea de a construi adevarate comori din nimic: readuce fortul la stralucirea pe care pare ca nu a avut-o nici macar la inceput, “domesticeste” animale salbatice (lupul Doua sosetele) si nu in ultimul rand mentine relatii bune cu indienii, de partea carora va trece in momentul in care este capabil sa le inteleaga modul de viata, intorcand armele catre americani intr-o forma pasnica, facand din Dances with Wolves un clasic printre clasice.

92. Before Sunrise (1995)

Before Sunrise este unul dintre cele mai bune filme de dragoste pe care le-am vazut vreodata. In contrast cu tot ceea ce vedem astazi pe ecrane, Richard Linklater ne ofera o poveste in care ajungem sa credem cu adevarat si care nu am vrea sa se termine vreodata. Poate de aceea continuarea aparuta noua ani mai tarziu a fost atat de mult asteptata. Finalul deschis lasat in 1995 i-a facut pe spectatori sa suspine si sa se intrebe daca Celine si Jesse s-au mai intalnit vreodata de atunci. Povestile de dragoste de pe ecranele din ziua de azi sunt atat de puerile si numai adolescentii le mai apreciaza. Before Sunrise este cu totul altceva, o gura de aer proaspat. Filmat in duble lungi si punandu-se accentul pe un dialog exceptional, evenimentele avanseaza natural. Ethan Hawke si Julie Delpy colaboreaza perfect si intre ei se creeaza o legatura stransa care trece dincolo de ecrane. Regizorul pune mare accent pe gestica si privirile pe care cele doua personaje si le arunca, astfel ca spectatorul poate participa la infiriparea povestii de dragoste descifrand de unul singur fiecare astfel de gest. Richard Linklater merita toate aprecierile pentru maniera deosebita in care pune pe picioare acest film, secventele fiind realizate din duble de cate sapte-opt minute filmate direct pe strazile Vienei, astfel ca va dati seama cat de greu a fost ca acest superb film sa fie finalizat.

91. Miller’s Crossing (1990)

Anii 90′ au adus cinematografiei o serie de titluri marcante ce aveau ca subiect mafia, amintind dintre acestea pe Goodfellas (1990) si Casino (1995). Razboi in sanul mafiei (Miller’s Crossing) pare sa fie exact opusul acestor doua productii, aducand publicului o cu totul alta imagine asupra mafiotilor fata de cea promovata de marile succese amintite mai sus. Prin intermediul acestui film fratii Coen dau o noua dimensiune genului cinematografic care l-a facut pe Martin Scorsese cronicarul numarul unu al lumii interlope. Aici nu mai avem parte de inca o expunere a unei vieti de mafiot si nici ascensiunea pe scara ierarhica a vreunui alt nelegiut imbracat la patru ace. Aici vedem mafia din interior, in fondul sau si nu in forma sa. Miller’s Crossing imbina un scenariu foarte bine gandit, daca nu chiar prea intortocheat pe alocuri, cu un joc actoricesc de exceptie, construindu-se astfel o poveste in care nimic nu este ceea ce pare, iar rivalitatile se ivesc mai din nimic. Tocmai de aceea aveam nevoie de un personaj ca Gabriel Byrne, cel care pare sa fi primit sarcina de a aduce un echilibru in randul mafiei, reducand la tacere pe toti cei care ar dori sa o destabilizeze sau sa o dezbine. Imaginea si scenografia acestui film de exceptie dau o atmosfera unica, una vintage as indrazni sa spun, a unei povesti mafiote ce aminteste de productiilor de acelasi gen ale anilor ‘30-’40.

Merg la pagina urmatoare din articol--->.

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te pentru a fi la curent cu ultimele noutati: Alte recenzii de filme: Rescue Dawn (2006) Taguri filme,filme noi: cele mai bune filme, top 100