Visul este real.

Ce ştim despre lumea viselor sau mai bine zis cât de multe lucruri ne amintim din visele avute imediat după ce ne trezim? Care este sensul acestor vise şi ce utilitate ar putea avea aceste secvenţe construite de subconştientul nostru? Inception oferă a nouă abordare asupra acestei problematici într-o lume în care cu ajutorul tehnologiei oamenii sunt capabili să se conecteze în visul oricărei posibile victime şi să sustragă fără dificultate şi cele mai ascunse secrete ale acesteia fără măcar că persoana în cauză să realizeze ce s-a întâmplat. Odată ce ai vizionat filmul lui Christopher Nolan cu siguranţă vei rămâne cu mult prea multe întrebări şi vei încerca să desluşeşti ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. Astfel vei consta că există numeroase interpretări ale firului epic, chiar dacă în aparenţă deznodământul nu stabileşte decât 2 posibile modalităţi. Însă scenariul este atât de complex încât şi cel mai mic detaliu poate bulversa întreaga acţiune şi te poate determina să ajungi la capătul unui drum pe care îl credeai cel corect. Inception este o capodoperă a zilelor noastre, o operă de artă ce depăşeşte cu mult viziunea omului normal despre lume şi despre ceea ce se întâmplă în vise. Practic, tematica aleasă a făcut posibilă această succesiune de idei care te bulversează încă din primele minute, o desfăşurare a acţiunii într-un ritm alert, dinamic, cum de foarte mult timp nu s-a mai văzut pe marile ecrane. Christopher Nolan s-a întrecut pe sine dând naştere unui film cu mult prea complex pentru a fi disecat la o primă vizionare și, după cum afirmăm anterior, maniera în care se îmbină scenele te lasă pur şi simplu dezorientat,  ajungând la un moment dat să pierzi şirul evenimentelor.

Visul nu mai reprezintă o experienţă pur individuală, tehnologia permiţând ca prin intermediul unui dispozitiv mai mulţi oameni să se

Welcome to Japan, Mr Bond.

James Bond revine de această dată într-o altă producţie magistrală din seria cu acelaşi nume, You Only Live Twice. A fost un film ce a suferit din plin influenţele culturii japoneze şi chiar dacă pe alocuri mai sunt şi mici erori, în mare You Only Live Twice redă cinefililor un James Bond aflat în misiune într-o ţară nouă că perspectivă asupra tuturor aspectelor vieții. În regia lui Lewis Gilbert, veteranul seriei aş zice, producţia din 1967 resimte din plin tehnologia cinematografică slab dezvoltată a acelor ani ‘60, pornind de la efectele speciale şi continuând chiar şi cu scenele de urmăriri între maşini care în prezent sunt mai mult decât banale. Însă consider toate aceste aspecte mai puţin plăcute note de originalitate în acest film, o amintire că You Only Live Twice a fost produs în 1967, un an în care românii nici nu visau la gloria sau şarmul lui James Bond.

Acţiunea îl urmăreşte pe agentul 007 (Sean Connery) trimis în misiune în Japonia, o ţară cu totul nouă pentru

Kick Some Past.

Mă aşteptam la o comedie bună, poate chiar la unele scene în care să râd fără oprire şi eventual să am ulterior probleme cu respiraţia. Însă n-a fost cazul şi a fost o oră destul de liniştită, genul de timp pe care îl petreci când eşti plecat într-o excursie: eşti la munte, te bucuri de peisaj, dar concret nu faci nimic, pur şi simplu te uiţi la copaci şi respiri aerul tare. Hot Tub Time Machine porneşte de la premisa că lumea încă mai apreciază mediocritatea umorului de mâna a doua, căci să fim serioşi, distribuţia e una puţin cam expirată. Înţeleg caracterul filmului şi faptul că povestea trebuia să fie redată prin intermediul unor personaje trecute de prima tinereţe, însă există şi oameni care mă fac să râd indiferent de vârsta mai înaintată. Îl avem aici ca exemplu tipic pe Steve Martin, un actor care va stârni râsul spectatorului de rând şi la 100 de ani.

Hot Tub Time Machine ne spune povestea unui grup de prieteni, despărţiţi de-a lungul anilor de diversele probleme personale. Ei decid să retrăiască acei ani de glorie din tinereţe la o cabană dintr-un mic orăşel de munte american, loc foarte popular în urmă cu mult timp. În schimb, ei descoperă un oraş falimentar şi un jaccuzi ce aparent are capacitatea de a-i transporta înapoi în timp. Astfel ei se întorc pe vremea când erau încă tineri puşi pe distracţie şi

Continuând tema iubirii şi a singurătăţii din ultimul episod CineShort, vă aducem în faţa ochilor un scurtmetraj  de animaţie cu aceeaşi temă, ce datează din 2007. Realizatorul său, Ilias Sounas, aduce în discuţie tema singurătăţii abordând motive precum speranţa şi deznădejdea. O fiinţă singura călătoreşte prin univers având ca misiune găsirea unei forme de viaţă. Însă această căutare se apropie de final iar ceea ce se întrevede nu este nimic îmbucurător.

Space Alone are un titlu sugestiv făcând trimitere la drama omului însingurat care caută o cale de a comunica cu exteriorul. Nu vom regăsi aceeaşi profunzime a sentimentelor exprimate de Marin Sorescu în piesa Iona, însă va fi suficient încât să stârnească în sufletul spectatorului o fărâmă de compasiune pentru personaj.