Waiting for Guffman (1996)
Există un motiv pentru care anumite talente rămân nedescoperite.
În stilul caracteristic al lui Christopher Guest, Waiting for Guffman nu putea fi decât o altă comedie incredibilă, din nou într-o prezentare deosebită, sub forma unui fals documentar. După ce în This Is Spinal Tap ne-am bucurat de o satiră la adresa scenei muzicii rock, apoi în The Big Picture am avut parte de o critică acidă îndreptată spre mirajul numit Hollywood, în Waiting for Guffman pătrundem într-o lume intimă, despre care nu ştim atât de multe: teatrul amator. Orice artist, indiferent de natura creaţiilor pe care le realizează, îşi doreşte să cunoască gustul dulce al succesului. Acesta este şi cazul trupei de teatru din orăşelul Blaine, în statul Missouri. Mândri de oraşul în care locuiesc, autorităţile decid să organizeze un festival pentru a celebra lunga existenţă a localităţii. Corky St. Clair (Christopher Guest), coregraful şi regizorul teatrului din Blaine, va avea dificila misiune de a monta o piesă epică, dar cu fonduri minime, iar atunci când spectrul celebrităţii se profilează la orizont, fiecare va da totul pentru a fi remarcat.
Titlul filmului este o trimitere directă către piesa lui Samuel Beckett, Aşteptându-l pe Godot, unde, la fel ca şi în filmul lui Christopher Guest, personajul eponim nu îşi face apariţia niciodată. Distribuţia este alcătuită din nucleul de actori pe care îl vom întâlni în toate “mockumentarele” lui Guest. Nu lipsesc Eugene Levy, Catherine O’Hara, Parker Posey, Larry Miller, Bob Balaban şi Guest însuşi. Dialogul este improvizat, la fel ca şi în This Is Spinal Tap, conferind realism filmului, dar conducând şi la naşterea unor replici amuzante şi memorabile. Corky St. Clair (Christopher Guest) este coregraful şi regizorul teatrului din Blaine. S-a retras în acest oraş după o carieră în teatrele de buzunar din New York şi şi-a câştigat imediat statutul de vedetă în această localitate devenită celebră pentru producţia de taburete.
Excentric, precum majoritatea artiştilor, Corky adună în jurul său câţiva actori amatori în care a văzut scânteia talentului: dentistul Allan Pearl (Eugene Levy), soţii Albertson (Catherine O’Hara şi Fred Willard), o angajată a Dairy Queen, tânăra Libby Mae Brown (Parker Posey) şi un mecanic auto aflat la prima întâlnire cu teatrul. Corky, ajutat de directorul muzical Lloyd Miller (Bob Balaban), nimeni altul decât profesorul de muzică al şcolii din Blaine, au misiunea de a le prezenta locuitorilor oraşului istoria romanţată a localităţii în care trăiesc. Miza este cu atât mai ridicată după ce Corky primeşte surprinzătoarea veste legată de sosirea unui reprezentant al unui teatru din New York, astfel că speranţa succesului creşte în inima fiecărui actor implicat în producţie.
Comedia lui Christopher Guest este aparte. Spre deosebire de alte asemenea false documentare, în Waiting for Guffman percepem realismul situaţiilor, iar personajele sunt conturate fără a lăsa loc de interpretări. Intenţia lui Christopher Guest este aceea de a surprinde o lume despre care nu se vorbeşte mult, dar care există în orice oraş mic din această lume. Comicul nu provine atât de mult din natura ciudată a protagoniştilor, ci din situaţiile pe care le creează eroii, din dialogurile pe care aceştia le au cu camera şi din discrepanţa dintre aparenţă şi esenţă. Spectacolul de teatru, punctul de climax al filmului, este un kitsch total. Decorurile sunt inspirate din piesele de teatru ale copiilor de grădiniţă, cântecele sunt interpretate fără talent, dialogurile scrise de Corky St. Clair seamănă cu sitcomurile anulate după jumătate de sezon, iar actorii nu se potrivesc deloc cu personajele istorice pe care le joacă. Însă aceşti oameni cred cu tărie în ceea ce fac, iar publicul se simte bine şi nu are niciun comentariu răutăcios la adresa regizorului. Tocmai din acest motiv deznodământul este unul amar. Guffman nu îşi mai face apariţia, iar actorii îşi pierd entuziasmul de după reprezentaţie, crezând că aveau o şansă reală de a junge pe Broadway. Lăsând la o parte ironiile fine pe care regizorul le introduce în anumite momente ale filmului, Waiting for Guffman este un film care surprinde cu acurateţe anumite aspecte ale vieţii dintr-un teatru mic, fapt recunoscut de mulţi actori consacraţi, care mărturisesc că producţia lui Christopher Guest le aduce aminte de zbuciumul şi emoţiile din tinereţe, când visau la celebritate.
Nota autorului: 









Coloana sonoră (Soundtrack) Waiting for Guffman (1996)
Soundtrack indisponibil.
Trailer Waiting for Guffman (1996)
![]()
Download subtitrare Waiting for Guffman (1996)
![]()
Subtitrare in limba engleza pentru varianta de 1 cd: aici
Etichete: 1996, Bob Balaban, Catherine O'Hara, Christopher Guest, Eugene Levy, film american, film independent, Fred Willard, Parker Posey, recenzii, review |
Related posts: |
5 Comentarii »
Spune-ţi şi tu părerea






Sincer sa fiu nu imi plac deloc genu aceste de filme. Prefer sa urmaresc un film romanesc in detrimentul acestor tipuri de filme.
Mda. Sau as urmari un film de-al lui Woody Allen.
And come on… “discrepanţa dintre aparenţă şi esenţă”? Asta-i definitia comicului din scoala generala.
Scrii bine, dar daca te-ai debarasa de clisee ar fi si mai ok.
sa fiu in contradictie cu ‘pariuri sportive’ si sa spun ca eu chiar ador genul acesta de filme
Interesant filmul
)