I’m the decider.

Oliver Stone si-a facut un nume in cinematografia mondiala prin filmele sale care au abordat teme controversate precum razboiul din Vietnam (Platoon, Born on the Fourth of July), asasinarea lui John F. Kennedy (JFK) sau prin cronicile sale acide ale societatii (Wall Street). In acelasi timp, Stone si-a castigat renumele de deformator al istoriei, desi el a spus mereu ca filmele sale se mentin mereu pe linia adevarului. Acum revine cu satira politica la adresa administratiei George W. Bush cu filmul intitulat simplu si sugestiv, W. .

Este bine de stiut ca Stone si-a dorit sa faca o comedie, nu un film serios, asa ca tot ceea ce veti vedea in filmul sau nu merita a fi luat in serios, desi la o privire mai atenta veti vedea ca fiecare gest al lui George W. Bush cel fictiv, isi are substratul intr-un gest pe care adevaratul presedinte l-a facut la un moment dat. Rolul principal este jucat de Josh Brolin (American Gangster, No Country For Old Men, Milk), care nu seamana chiar atat de bine cu domnul Bush, dar a reusit sa ii preia perfect mimica fetei, timbrul vocii si accentul, micile gesturi. Veti spune ca asta nu e cine stie ce, ca ati vazut-o si la Saturday Night Live, dar Josh Brolin chiar face un rol mare aici si da dovada de mult curaj alegand sa interpreteze o persoana aflata inca in viata, nu face un portret ridicol al presedintelui, ci doar il infatiseaza ca pe un om in carne si oase, glumet, nepasator si cu chef de viata. Intregul staff din jurul presedintelui apare in aceasta productie : Condoleeza Rice este Thandie Newton, Donald Rumsfeld este jucat de Scott Glenn, Dick Cheney de Richard Dreyfuss, Karl Rove de Toby Jones, Colin Powell de Jeffrey Wright etc.

Filmul lui Oliver Stone nu vrea sa fie genul acela de biografie care sa dea raspunsuri pentru anumite decizii pe care cineva le-a luat in timpul unei vieti, dar spune cateva adevaruri despre George W. Bush, aduce la lumina trecutul sau de alcoolic, tineretea tumultoasa in care a avut un copil din flori si faptul ca acesta a stat mereu in conul de umbra al tatalui sau, George Herbert Bush (James Cromwell) si al fratelui sau, Jeb. De fapt, ceea ce scenaristul Stanley Weisser si regizorul Olover Stone vor sa ne spuna este ca singurul motiv pentru care W. si-a dorit sa devina presedinte a fost acela de a-i demonstra tatalui sau ca si el se poate ridica pe propriile sale picioare si nu are nevoie de puterea financiara pe care familia sa o detine. Filmul nu este doar o cronica a vietii politice, ci si a vietii de familie, astfel vedem cum George a intalnit-o pe Laura (Elizabeth Banks), viitoarea sa sotie devotata.

Pentru a reliefa cat mai bine nepasarea lui Bush si locul sau departe de evenimente, W. este mereu aratat luand decizii importante, care privesc soarta unei natiuni din pozitii ridicole. Vorbeste despre razboiul din Irak si despre amenintarile cu antrax in timp ce mananca un sandwich cu gura deschisa si cazandu-i bucati de mancare din gura, ii face sotiei sale complimente avand bucati mari de hamburger in gura etc.

W. functioneaza foarte bine ca si comedie, dar prea putin ca biografie, dar ramane un act de curaj din partea lui Oliver Stone si o satira eficienta la adresa uneia dintre cele mai slabe administratii prezidentiale din istoria Statelor Unite ale Americii.

Nota cineblog : 8

Coloana sonoră (Soundtrack) W. (2008)

Trailer W. (2008)

Download subtitrare W. (2008)

Subtitrare pentru variantele de 1 si 2 cd-uri: aici