Povestea unui om gata sa se implice.

Up in The Air. Trecuse prea mult timp de cand nu mai vazusem un asemenea film. Intrebarile de pe parcurs s-au adunat cu cele de la final si am ramas mai mult nedumerit dupa ce am vizionat filmul acesta dur, realist si care te pune la zid mai ceva ca politia la o razie de seara. Desi a inceput relativ slab, cu o poveste mai mult menita sa-ti explice rostul personajului principal, care este menirea lui in viata si prin ce trece zilnic ca sa-si duca la capat slujba, Up in The Air se transforma in a doua jumatate intr-un film captivant care-ti arata dramele lumii contemporane si daca esti destul de simtitor sa simti macar cat de cat suferinta personajului principal, cu siguranta te vei trezi cu foarte multe intrebari retorice dupa cele aproape doua ore de actiune. Regizat de Jason Reitman, omul care a dat viata lui Juno, adaptat de catre Sheldon Turner si acelasi Reitman dupa romanul lui Walter Kirn, productia din 2009 il prinde pe George Clooney in forma maxima, cu o interpretare unica si care dovedeste inca o data ca este un actor de clasa mondiala.

Slujba lui Ryan Bingham (George Clooney) este sa concedieze oamenii. Acest mod de viata l-a lasat insa fara contacte cu lumea exterioara, toata viata lui rezumandu-se la o geanta de voiaj si o atitudine lipsita de compasiune. Insa in mod ciudat, Ryan iubeste ce face si cand afla de la seful sau de noile planuri de a revolutiona acest domeniu, barbatul se trezeste in fara unei amenintari. Natalie (Anna Kendrick), noua angajata a firmei, vine cu ideea de a inlocui deplasarile clasice cu teleconferinte prin internet. Inainte de a fi implementat sistemul, Ryan o ia pe tanara Natalie intr-un ‘turneu’ prin tara, pentru a-i arata ca realitatea este diferita de un simplu ecran de monitor.

Up in The Air ar trebui sa ne demonstreze ca pe aceasta lume inca mai exista oameni care-si iubesc meseria. Insa numarul lor este foarte mic, iar acesti nostalgici sunt pusi de multe ori in fata unei confruntari prea dure cu tehnologia. Ryan Bingham este un om ce a invatat in anii de meserie ca realitatea este cel mai bun profesor, iar obiectivitatea este cel mai bun mod de viata. Implicarea emotionala, sentimentele si intuitia nu au de-a face cu meseria sa si nu ar face decat sa complice lucrurile. Ceea ce in prima jumatate a filmului poate parea un pic banal, in a cealalta parte se transforma intr-o mica poveste de dragoste pentru Ryan, insa o poveste ce-l implica doar pe el. In scena apare Alex Goran (Vera Farmiga), o femeie cu o slujba asemanatoare cu a sa. Desi la inceput nu este nimic intre cei doi mai mult decat o relatie bazata pe sex, pentru Ryan, dornic sa se aseze la casa lui, devine mai mult decat ‘interes’. El ajunge sa mearga cu Alex la nunta surorii sale mai mici, unde se confrunta cu mici probleme cauzate de anii in care slujba l-a tinut departe de casa.

Firul narativ este impecabil, cronologic si plin de mici surprize. Finalul este ciudat daca ar fi sa privim per ansamblu intreaga productie, dar este in acelasi timp o lectia dura de viata. Poate este un pic prea dura pentru Ryan, care este pur si simplu devastat de desfasurarea evenimentelor. Nu vreau sa va stric surpriza, desi este un termen prea pozitiv comparat cu actiunea filmului. Va recomand Up in The Air, o capodopera a anului 2009, deja nominalizata la Globurile de Aur.

Stefan Gheorghies

Up in the Air mi-a aratat ca inca mai exista spiritul vechiului Hollywood, unde scenariul este scris cu atat de multa delicatete, stil si sclipire incat orice montaj, coloana sonora sau decor nu mai conteaza. M-as bucura ca filmul lui Jason Reitman sa fie cel care va castiga Oscar-ul pentru cel mai bun film al anului, pentru ca trebuie sa recunoastem un fapt de care eu, ca cinefil, ma tem. Daca Avatar va reusi sa stranga laurii acestei editii a premiilor Oscar cinematografia va lua o alta turnura, un drum pe care l-am explicat mai bine in recenzia pe care i-am facut-o filmului acum cateva saptamani. Filmul acesta, unde George Clooney tine capul de afis, este bine angrenat in societatea in care astazi incercam cu greu sa ne facem un rost. Vorbind despre acei oameni care au renuntat la visele lor pentru a castiga bani, Jason  Reitman vorbeste despre fiecare dintre noi, oameni care mai devreme sau mai tarziu vor ajunge in ipostaza de a-si da seama ca viata lor nu a fost traita asa cum trebuia. Up in the Air va da o lovitura pe care multi nu o veti suporta. Voi, cei care va plangeti toata ziua ca nu sunteti multumiti de locul de munca, voi, cei care va traiti viata pentru a numara banii si a umple rezervorul masinii. Reitman ne spune povestile unor oameni care candva erau tineri si isi construiau viata perfecta, dar pe care calea i-a condus intr-o corporatie pentru care si-au vandut sufletul. Personajul jucat de George Clooney trebuie interpretat drept un om care deschide ochii celor pe care ii concediaza. Le deschide ochii si ii invata ca nimic nu se agata de o slujba bine platita. Filmul ne vorbeste despre tot ceea ce multi refuza sa spuna cu voce tare. Da, viata nu are un rost anume pentru care trebuie dusa pana la capat. Si totusi personajul nostru are o scurta evadare din viata sa bazata pe niste principii pe care cu greu i le-am demonta, insa nu tine.

George Clooney este ultimul star adevarat de film. Ne aminteste de Cary Grant prin atitudinea si eleganta pe care o afiseaza, iar rolurile sale incep sa capete din ce in ce mai multa greutate. Cred ca Up in the Air este pana la ora actuala cel mai bine conturat rol al lui Clooney, oferindu-ne inca o data o prestatie demna de un Oscar. Marea revelatie mi-a oferit-o Anna Kendrick. Cunoscand-o din Twilight, a fost o surpriza sa descopar atat de mult talent care a fost lasat sa zaca latent. Despre Vera Farmiga nu mai am cuvinte. Inca de cand am vazut-o in The Departed al lui Scorsese am stiut ca viitorul ne va rezerva multe roluri de mare angajament din partea ei. Probabil ca Jason Reitman si-ar fi dorit-o tot pe Ellen Page intr-unul din roluri, pentru ca in interpretarea Verei Farmiga se regaseste aceeasi spontaneitate care se traduce intr-o aparenta nepasare a personajului pe care il interpreteaza.

Nu as fi crezut ca Jason Reitman va dobandi atat de repede maturitatea necesara pentru a crea un film atat de profund. Tanarul regizor are o clara afinitate pentru conturarea personajelor razvratite, celor care se opun ideilor generale ale societatii in care traiesc. Si Juno, iar acum si Ryan Bingham, sunt astfel de oameni, iar deciziile pe care le iau nu sunt tocmai cele pe care un om normal le-ar accepta. Reitman creeaza comedie din evenimente care in viata de zi cu zi nu ne-ar face sa radem. Este o comedie amara, e drept, dar privita cu o anumita detasare fata de personaje se transforma intr-un spectacol din care se pot desprinde multe idei de valoare despre lumea in care traim. Cred ca aceasta este si intentia regizorului, care creeaza acest spectru de tipologii de care nu te poti atasa tocmai pentru ca spectatorul sa se poata concentra asupra ansamblului. Ramane de vazut cu ne va mai suprinde Jason Reitman in viitor, cert este ca in acest an a reusit sa atinga un punct foarte inalt al creatiei sale. Up in the Air se numara printre cele mai bune filme ale anului 2009 si fiecare dintre noi ar trebui sa isi rupa din timpul sau pentru a-l vedea.

Alexandru Tirdea

Nota autorului:

Coloana sonoră (Soundtrack) Up in the Air (2009)

Trailer Up in the Air (2009)

Download subtitrare Up in the Air (2009)

Subtitrare temporar indisponibila.