Twelve Monkeys (1995)
Viitorul este istorie
Twelve Monkeys este un film care calcă pe tărâmul periculos al călătoriilor în timp, însă abordează această temă cu tact şi inteligenţă. Spre deosebire de alte pelicule care tratează acest subiect prin incursiuni temporale în viitor sau în trecut, capodopera lui Terry Gilliam ne prezintă un călător venit în prezent cu scopul de a schimba un viitor sumbru. Pe data de 13 decembrie 1996, un virus malign a fost eliberat undeva în Philadelphia. Câteva luni mai târziu, populaţia globului era mai mică cu cinci miliarde de oameni, iar supravieţuitorii au fost retrogradaţi în subteran, într-un sistem de buncăre şi tunele unde letalul virus nu a pătruns încă. În schimb, suprafaţa pământului era împânzită de animale, insecte şi vegetaţie, singura moştenire a omenirii lăsată acestei planete fiind nişte construcţii aflate acum în degringolada. De altfel, cadrul tenebru al peliculei este definit încă din expoziţiune, unde pe străzile pustii din Philadelphia mişună lei sau urşi.
Personajul principal este James Cole (Bruce Willis), un deţinut din anii 2020, care, pentru a îşi reduce sentinţa, se oferă ca voluntar să călătorească înapoi în timp, cu scopul de a obţine informaţii vitale despre virusul mortal. Ajuns în “prezent”, Cole este încarcerat în ospicul din Maryland, unde se va afla în grija psihiatrei Kathryn Railly (Madeleine Stowe). Coincidenţa face ca un alt pacient din acea instituţie să fie Jeffrey Goines (Brad Pitt), fiul celebrului virusolog Leland Goines (Christopher Plummer), al cărui nume care va fi mult vehiculat în presa din viitor.
Din punct de vedere temporal, pelicula continte patru perioade: 1917 – primul razoi mondial, 1990 – ospiciul din Maryland, 1996 – Maryland şi Philadelphia, şi anii 2020 – galeria de catacombe în care au ajuns să traiască oamenii. Precum Brazil, sau alte filme regizate de Terry Gilliam, şi Twelve Monkeys ne aruncă într-o atmosferă saturată; scenariul macarbu prezintă două nuanţe
definitorii: sumbru şi apocaliptic. Pelicula ca întreg este un labirint al întorsăturilor de situaţie, iar în ciuda unor salturi continue în timp, firul narativ nu este greu de urmărit; ba mai mult, o minte ageră ar putea chiar anticipa unele secvenţe. Un alt aspect notabil al filmului ar fi modul de interpretare al acestuia. Prin construcţia lui, acesta incită la speculaţie; poate fi considerat o aventură science-fiction atipică, o comedie neagră cu un mesaj social sau întreaga istorisire este rezultanta coşmarurilor şi nebuniei unui om bolnav psihic. Am putea spune că verdictul asupra definirii adevărului rămâne la latidudinea fiecărui spectator în parte. Până la urmă, în această ambiguitate a scenariului stă genialitatea acestei pelicule.
Twelve Monkeys este inspirat din filmul francez de scurt metraj La Jetée (1962). Asemnarile se regăsesc în viziunile asupra propriilor morţi a celor doi protagonişti, precum şi a cadrului punctului culminant, acesta desfăşurându-se în ambele cazuri într-un aeroport. De asemenea, pelicula aduce un omagiu capodoperei lui Hitchcock din 1958, Vertigo. Spre finalul filmului, Cole şi Railly se ascund într-un cinematograf unde rulau filme ale marelui regizor britanic; astfel, cei doi asistă involuntar la o scenă a filmului Vertigo. Railly îşi schimbă înfăţişarea punându-şi o perucă blondă, transformare asemănătoare cu cea a personajului Judy (Kim Novak) din Vertigo, care devine Madeline cea blondă. De asemenea, Cole o priveşte pe Railly păşind într-o lumină roşie, precum Scottie (James Stewart) o vede pe Judy păşind într-o lumină verde. Muzica ar fi un alt punct comun al celor două filme; câteva note ale compozitorului Bernard Herrmann se regăsesc în fundalul ambelor pelicule.
Din punct de vere al jocului actoricesc, Brad Pitt se evidenţiază faţă de restul distribuţiei printr-o interpretare de zile mari. Personajul său, un om înecat în propria schizofrenie şi paranoia i-a adus acestuia o nominalizare la premiile Oscar pentru cel mai bun rol secunar. Per total, Twelve Monkeys este o viziune apocaliptică asupra unui viitor sumbru, însă verosimilitatea ei este discutabilă prin prisma personajului principal, a cărui sănătate mintală este cel puţin la fel de îndoielnică.
Nota autorului: 









Soundtrack Indisponibil
Trailer Twelve Monkeys (1995)
Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici
Etichete: 1995, Alfred Hitchcock, Brad Pitt, Bruce Willis, Christopher Plummer, filme bune, Madeleine Stowe, Oscar, recenzie, review, Terry Gilliam, Vertigo |
Related posts: |
3 Comentarii »
Spune-ţi şi tu părerea


(48 votes, average: 9.90 out of 10)



film bun..recomand
Un film cu un scenariu interesant si captivant. Am vazut filmul de 2-3 ori. Pot spune ca e un film bine inchegat si bine realizat.
un film memorabil.il recomand