Nu am fost niciodată mare fan al seriei Toy Story şi nici nu pot înţelege nebunia creată în jurul acestor personaje. Nu se poate vorbi în cazul meu de o indiferenţă pentru aceste animaţii, dar nu pot nici să ridic la rang de capodoperă nişte producţii care în esenţă sunt destinate unui public țintă ce nu depăşeşte vârsta de 12 ani. Poate că producătorii au introdus elemente mult mai profunde în construcţia personajelor şi poate că este o adaptare a vieţii în acea lume a jucăriilor ce prind viaţă, dar nu-mi pot explica impresiile pline de entuziasm ale anumitor persoane. Toy Story 3 nu mi-a schimbat viaţa, aşa cum nici alte animaţii, precum WALL-E sau Kung Fu Panda, nu au reuşit să se menţină în atenţia publicului.

Acţiunea urmăreşte acelaşi grup de jucării, de această dată toate personajele confruntându-se cu problema plecării lui Andy la facultate. Viitorul este o enigmă pentru creaturile din plastic, temându-se să nu ajungă în coşul de gunoi. În cele din urmă scapă de ‘reciclare’ şi ajung cu toţii într-o creşă ca donaţii. Aici ei vor descoperi un adevărat sistem social pus la cale cu o minte malefică. Cum Woody reuşeşte să scape şi pleacă spre casa lui Andy, restul grupului rămâne prins în adevărata închisoare şi la un moment dat încearcă să evadeze.

Toy Story 3 m-a lăsat rece. Citisem unele opinii despre cât de emoţionantă este povestea, despre geniul Pixar şi tot felul de idei născute probabil dintr-o nostalgie mult prea mare pentru anii copilăriei. Lee Unkrich, cel care are în portofoliu şi Finding Nemo sau Toy Story 2, este omul din spatele cortinei, cel care reuşeşte din nou să dea viaţa unor personaje impresionante, susţinute de vocile unor actori mai mult decât cunoscuţi: Tom Hanks, Tim Allen, Michael Keaton şi mult alţii. Am apreciat la Toy Story 3 viziunea asupra lumii jucăriilor, una foarte bine adaptată la contextul social actual. Avem de-a face, după ce grupul ajunge ca donaţie la creşă, cu un sistem ce-i dezavantajează pe cei slabi şi care nu le acordă nicio şansă de scăpare. Un alt aspect care mi-a atras atenţia a fost umorul bine dezvoltat, original în mare parte, deşi s-au mai remarcat şi câteva stereotipii mai enervante. Este un umor de factură clasică, cu glume construite pe alte aspecte decât rasism, sexualitate şi alte domenii ce prezintă potenţial. Recunoasc, poate ar fi fost un pic mai amuzant să avem pe ici pe colo câteva astfel de glume, însă dat fiind caracterul animaţiei şi mai ales publicul ţintă, care trebuie să nu rămână şocat sau cu sechele, producătorii cel mai probabil au fost nevoiţi să taie pasaje întregi din scenariu.

În concluzie trebuie să afirm că a fost o recenzie destul de dificilă din prisma faptului că nu am rămas atât de ‘atins’ de această euforie Toy Story. Ceea ce am văzut nu a fost decât o animaţie foarte bună, câteva personaje originale ce iau parte la o acţiune bine construită şi adaptată universului lor. Pentru fanii genului nu pot decât să recomand Toy Story 3 şi să le urez vizionare plăcută.

Nota autorului:

Coloana sonoră (Soundtrack) Toy Story 3 (2010)

You’ve Got a Friend in Me

The Claw

So Long

Trailer Toy Story 3 (2010)

Download subtitrare Toy Story 3 (2010)

Subtitrari pentru variantele de 1 cd si 2 cd-uri: aici