To Kill a Mockingbird (1962)
(50 votes, average: 10.00 out of 10)
Loading ...March 15th, 2010|Recenzie scrisa de Marius in Drama|167 views
Cea mai îndrăgită carte câştigătoare a unui premiu Pulitzer prinde viaţă pe marele ecran
Un film impresionant după orice standarde, To Kill a Mockingbird a ratat oscarul pentru cel mai bun film în 1963 doar pentru că a avut ghinionul să concureze în acelaşi an împotriva peliculei Lawrence of Arabia. Conservatorii ar caracteriza această producţie ca fiind o dramă desfăşurată într-o sală de judecată, însă o asemenea etichetă ar cauza o nedreptate filmului din punct de vedere al percepţiei, temei şi mesajului transmis, spre exemplu. Într-adevăr majoritatea secvenţelor surprind un proces, însă acestea reprezintă doar nucleul scenariului, care, coroborat cu alte elemente expresive, dau naştere unui film memorabil.
Produs în 1962, To Kill a Mockingbird are la bază romanul semi-autobiografic al sciitoarei Harper Lee, dealtfel singura ei publicaţie. Cu toate că a câştigat premiul Pulitzer, aceasta nu a iscat un război între studiouri pentru obţinerea dreptului ecranizării cărţii, motivul fiind faptul că poveştii îi lipsesc “calităţile superficiale” necesare pentru a deveni un film de succes: firul narativ este lent, nu există o poveste de dragoste, iar răufăcătorul nu îşi primeşte pedeapsa meritată. În ciuda acestor aspecte, producătorul Alan Pakula, împreună cu regizorul Robert Mulligan erau convinşi că această poveste merită transpusă într-o peliculă, iar când şi-au împărtăşit această viziune cu cuadrupul nominalizat la Oscar, Gregory Peck, acesta a fost de acord să conducă distribuţia. Horton Foote a fost iniţial reticent în ceea ce priveşte scrierea scenariului, cu teama de a nu cauza o nedreptate romanului - un argument nefondat dacă luăm în considerare capodopera care a rezultat.
Sunt şi azi destule cazuri de încălcări ale drepturilor omului, însă prezentul nu se compară cu situaţiile existente pe când a fost lansat To Kill a Mockingbird. Anii 60 stăteau pe un butoi cu pulbere prin prisma actelor de bigotism şi ura rasială care se găseau la tot colţul, pe măsură ce mişcarea pentru drepturile civile prindea contur. Ca un film ager şi curajos precum acesta ajunge în cinematografe în acea perioadă tumultoasă este un fapt remarcabil. To Kill a Mockingbird provoacă prejudecată rasială la un duel, dar de această dată, binele nu învinge, iar publicul este conştient de acest fapt.
Precum incertitudinea politică plutea în aer în anii 60, situaţia era şi mai volatilă în anii 30, perioadă în care se desfăşoară povestea noastră. Această istorisire emoţionantă este ancorată în micuţul orăşel Maycomb, şi durează 
aproximativ un an, expoziţiunea şi deznodământul regăsindu-se ambele, sub bagheta unei veri toride. Atticus Finch (Gregory Peck) este un avocat incoruptibil, înzestrat cu principii etice intransigente. Dacă ar exista mai mulţi avocaţi precum Atticus, această profesie ar putea fi cu adevărat considerată nobilă. Văduv fiind, acesta are responsabilitatea de a-i creşte singur pe cei doi copii ai săi: fiul său Jem (Phillip Alford) în vârstă de 10 ani, şi fiica sa în vârstă de 6 ani, Scout (Mary Badham). Cei doi au preocupări tipice vârstei, dimineaţa merg la şcoală, iar restul zilei şi-l petrec afară la joacă, până când vocea gravă a lui Atticus îi cheamă în casă. Însă, aceştia au dezvoltat o fascinaţie pentru casa familiei Radley, aflată în vecinătate. Acolo locuieşte misteriosul Boo Radley (Robert Duvall). Boo este un fel de sperietoare a cartierului, un personaj care nu îşi părăseşte locuinţa şi despre care a început să circule o legendă îngrozitoare. Această poveste tulburătoare îi atrage şi îi sperie într-o masură egală pe cei doi fraţi.
Când Atticus preia cazul lui Tom Robinson (Brock Peters), un afro-american acuzat pe nedrept ca a violat o femeie de origini caucaziene, oraşul se împarte în două tabere, liderul contestatarilor lui Atticus fiind Bob Ewell (James Anderson), tatăl victimei, un om obtuz cu prejudecăţi rasiale. Pentru Atticus, spre deosebire de majoritatea locuitorilor din Maycomb, cazul lui Tom are ca scop justiţia, indiferent de culoarea pielii acuzatului. Însă în acele vremuri, oamenii posedau o gândire înceţoşată, iar conform principiilor discriminatorii şi limitate ale acestora, Tom era văzut că un răufăcător doar prin prisma tenului său. Cu toate că Atticus are o prestaţie excepţională în sala de judecată şi demonstrează nevinovăţia lui Tom, inculpatul este găsit vinovat de un juriu care a dat crezare presupusei victime pentru simplul şi elucubrantul motiv că 
aceasta era de origine cauzaziană.
To Kill a Mockingbird îşi prezintă povestea prin ochii unui copil, mai exact Scout. Regizorul Robert Mulligan rămâne fidel acestei tehnici narative pe parcursul peliculei şi astfel asigură o percepţie uniformă. Atât acţiunea, cât şi personajele sunt filtrate prin ochii celor doi, Jem şi Scout. Atticus este portretizat ca un avocat nobil, dar şi un tată iubitor; Bob Ewell este un monstru; Tom Robinson este figură tragică; iar Boo Radley este “Bau-Bau” - o personificare a misterului care se regăseşte în aerul specific nopţilor de vară.
În mare parte, stilul lui Mulligan este tacticos, evită clişeele şi lasă intensitatea emoţională transmisă de film să conlucreze cu o manipulare limpede firului epic. Cea mai relevantă scenă în acest sens este cea care succede înfrângerea lui Atticus din sala de judecată. Lupa asiduă a acestuia pentru dreptate este răsplătită cu un salut de către comuitatea afro-americană din Maycomb. În ciuda lipsei dailogului sau a unor sunete de fundal, aceasta este probabil cea mai puternică secvenţă din întreaga peliculă.
Cinematografia sobră exprimată printr-o peliculă filmată în alb şi negru ne evocă perfect atmosfera sumbră ce călăuzea partea de sud a Americii în vremea Marii Depresii. Monologul din expoziţiune determină timpul şi locul acţiunii într-o manieră tangibilă, păstrată pe toată durata filmului. Asltfel, spectatorul îşi depăşeşte condiţia de simplu observator al micuţului oraş din statul 
Alabama, cuvintele lui Scout acţionează ca o maşină a timpului care transpun publicul în inima oraşului Maycomb.
Personajul principal al acestui film este interpretat de către Gregory Peck, care la acea vreme era in apogeul carierei sale. În anii precedenţi, acesta fusese distribuit în mai multe pelicule de success, precum: How the West Was Won, Cape Fear, The Guns of Navarone sau On the Beach. Cu toate acestea, a fost rolul din To Kill a Mockingbird cel care i-a adus un mult râvnit premiu Oscar. Peck ne oferă un joc actoricesc temeinic, portretizând cu desăvârşire cele două laturi ale personajului său, Atticus Finch: pe de-o parte un familist convins, un tată iubitor, un model pentru copiii săi; iar pe de altă parte, un avocat intregru, un stâlp al comunităţii, un exemplu de moralitate.
To Kill a Mockingbird este o adaptare fidelă a unuia dintre cel mai important roman al literaturii Americane. Pelicula este o capodoperă de sine stătătoare, o pasăre rară a cinematografiei, prin prisma armoniei elementelor ce o determină: un scenariu excelent, o distribuţie infailibilă şi un regizor ferm, cu o viziune clară. De asemenea, filmul este considerat un “clasic” din toate punctele de vedere, această etichetă fiind pe deplin meritată.
Rating: 
Soundtrack Indisponibil
Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici
Alte recenzii de filme: |
