Dintre toate naufragiile petrecute de-a lungul timpului nu există niciunul care să fi dezvoltat în rândul oamenilor pasiuni mai aprinse decât cel al Titanicului. De ce nu Lusitania sau Britannic, vase la fel de impozante şi cu un destin, de asemenea, tragic? Poate pentru că dramatica istorie a Titanicului se deosebeşte de restul prin faptul că a reprezentat un lung şir de coincidenţe nefaste, a născut legende în jurul fiecăruia dintre pasageri, la bordul ei s-au petrecut evenimente eroice, iar cinematografia a avut grijă să romanticizeze fiecare aspect al nefastei seri de 14 spre 15 aprilie 1912. Filmul din 1953, regizat de americanul de origine româna Jean Negulesco, se remarcă, în întreaga pleiadă de producţii care au avut ca tema naufragiul celebrului transatlantic, drept singurul film care a obţinut un Oscar pentru scenariu. Titanic, cel din 1953, la fel ca şi cel din 1997, adună o distribuţie stelară. Clifton Webb, Barbara Stanwyck, Thelma Ritter şi Brian Aherne sunt nominalizaţi sau chiar câştigători ai premiului Oscar, fiind conduşi de regizorul Jean Negulesco, un important cineast al Hollywood-ului din acele timpuri, recunoscut pentru rapiditatea cu care finaliza filmele şi profesionalismul său desăvârşit.
Din păcate, filmul durează numai nouăzeci de minute, ceea ce nu permite o desfăşurare de evenimente foarte amplă, accentul fiind pus pe dramele câtorva personaje şi nu pe tragedia de ansamblu. Cu toate acestea filonul narativ central este unul reuşit, o poveste bine scrisă, realistă, bine încadrată în epocă, surprinzând caracteristicile societăţii antebelice. La fel ca şi în filmul lui James Cameron, şi aici avem o poveste de dragoste între doi tineri din medii sociale diferite, doar că cele două personaje trec într-un plan secundar, deoarece în prim plan se derulează evenimentele din familia tinerei, unde tatăl, Richard Sturges (Clifton Webb), urcă pe Titanic pentru a o opri pe soţia sa, Julia (Barbara Stanwyck), care plănuieşte să îşi ducă cei doi copii în America, pentru a-i scăpa de viaţa la care îi condamnase tatăl, interesat de banii şi statutul său. Înfruntările dintre cei doi sunt dure, iar lui Richard ajunge să nu îi mai pese de nimic, nici măcar de fiul său, pe care nu îl mai recunoaşte. Fatidica noapte de 15 aprilie îi aduce pe toţi împreună, iar adevărata faţă a lui Richard iese la iveală atunci când acesta îşi va arăta nobleţea, salvând o femeie şi pe copiii acesteia. Richard şi Julia îşi iau rămas bun, iar acesta este momentul în care femeia recunoaşte că îl iubeşte în continuare pe soţul ei, însă cei doi nu se vor mai vedea niciodată.
Jean Negulesco realizează o dramă sfâşietoare fără a recurge la mijloacele lui James Cameron, care romanticizează fiecare aspect al poveştii Titanicului. Punctul forte al producţiei este, fără îndoială, scenariul, care construieşte personajele şi intriga astfel încât în climax totul devine copleşitor. Mulţi dintre noi ne întrebăm cum ar fi fost să trăim acea noapte sumbră de pe Titanic? Am fi avut nobleţea acelor bărbaţi care au rămas pe punte şi au ajutat fiecare femeie şi copil să urce într-o barcă sau am fi acţionat doar pentru sine? Cu toţii ne-am dori să fim ca acei oameni curajoşi pe care istoria îi va ţine minte drept eroi, însă nu mulţi dintre noi deţinem aceeaşi tărie de caracter, iar din acest motiv Titanicul continuă să fascineze prin astfel de detalii care nu au cum să nu te uimească.
MediaPro Distribution si Cineblog.info te invită la concurs!
(Concurs adresat celor din București)
Totul incepe cu un semnal bruiat, de pe un taram misterios, care practic nu ar trebui sa existe. Ce urmeaza este o aventura mai spectaculoasa decat ti-ai imaginat vreodata. Dupa Calatorie Spre Centrul Pamantului, Warner Bros. Pictures si New Line Cinema iti ofera o noua experienta 3D incredibila, in Calatoria 2: Insula Misterioasa.
Celebra insula …
cel mai bun film de pina acum