Am dat întâmplător peste această producţie fără să ştiu de faptul că fusese nominalizata la Oscar şi fără să cunosc numele regizoarei, implicit Catherine Hardwicke. În general apreciez viziunea unei femei în acest domeniu şi evident că se remarcă diferenţe majore atât în poveste cât şi în transpunerea scenelor pe marele ecran. Hardwicke nu este o regizoare de succes, dar Thirteen se pare că a fost apreciat la vremea lui. Scenariul inspirat dintr-o problematică încă actuală şi actriţele din rolurile principale, la vremea respectivă încă persoane anonime în tabloul unui Hollywood în plină dezvoltare, au avut nişte evoluţii suprinzator de bune. Ceea ce mi-a atras mie atenţia şi m-a determinat să-l vizionez a fost dorinţa de a vedea cum este imortalizata aceasta tematică, una destul de sensibilă şi general valabilă indiferent de cultură şi de naţionalitate.
O fată normală, Tracy Freeland (Evan Rachel Wood), doreşte să o impresioneze cu orice preţ pe cea mai populară figura din şcoală, Evie Zamora (Nikki Reed). Însă Tracy nu cunoaşte pe deplin stilul de viaţă pe care-l trăieşte Evie, iar în scurt timp ajunge să se drogheze, să piardă nopţile în compania unor persoană dubioase, toate aceastea în timp ce relaţia cu mama să se duce la vale. Izbucnesc certuri în mica familie, iar tatăl divorţat, mult prea preocupat de slujba sa, se trezeşte neputincios în faţa acestei probleme. Datoria rămâne numai pe umerii mamei, care spera în continuare că Tracy se va linişti şi va vedea că ceea ce face este greşit.
Thirteen mi-a stârnit un dispreţ faţă de adolescente şi modul de dezvoltare a acestora. În cazul de faţă este o exagerare, dar în toată această poveste este şi un dram de adevăr. Multe fete o iau razna la vârsta respectivă şi că părinte nu poţi decât să stai şi să priveşti. Dacă totuşi ai puţină minte, ca adult, vei lua măsuri pentru a-i baga copilului tău minţile în cap, exact ceea ce mama lui Tracy nu face. Ea era obişnuită ca faţa ei să fie normală, iar toată această situaţie o pune într-o ipostază nouă. Ea renunţa la un moment dat să mai lupte pentru fiica ei, însă din fericire pentru familia ei, totul revine la un oarecare normal când Evie îşi arata adevăratul caracter. Evie este o panaramă, o scursură umană, şi ea încearcă să dea vina pe Tracy în toată această poveste. Aceasta din urmă nu este decât o fraieră care pune totul la suflet şi chiar crede în falsa bunăvoinţa a ‘ prietenei ‘ ei. Însă după toate schimbările ce rămâne din Tracy nu este chiar un exemplu demn de urmat, ci mai mult o epavă emoţională care caută speranţa într-o lume greşită.
Thirteen a fost un film care m-a făcut să realizez că aceasta tematică este una general valabilă. Poate fi cu succes adaptată la anul 2010, căci tentaţiile din ziua de azi sunt mari şi nu mulţi mai rezistă. Se schimbă generaţiile, mentalităţile nu rămân întotdeauna aceleaşi. Am văzut în Thirteen şi o realitate a României, în care tinerii baga în ei tot felul de buruieni cu scopul de a ‘ se simţi bine’. Cum părinţii sunt ocupaţi să câştige bani pentru a le oferi copiilor o viaţă mai bună, micile odrasle rămân în grijă unor străini cărora nu le pasă că aceştia vin acasă rupţi de beţi, sparţi, bătuţi şi multe alte chestii care ar face orice adult trăit în vremea de aur a comunismului să-şi facă cruce şi să blesteme societatea.
Nu m-am putut abţine să nu generalizez şi poate că opinia mea este un pic exagerată. Însă cred că este o problematică gravă, iar adolescenta, indiferent că este vorba despre un băiat sau despre o fată, nu se compară cu cea pe care au avut-o părinţii noştri. Thirteen este un film bun dacă agreezi cât de cât genul. Dincolo de evoluţiile bune ale actriţelor şi de povestea destul de lungă şi care are un final deschis, oarecum trist, filmul lui Hardwicke este un exemplu de realism.

Nota autorului:

Coloana sonoră (Soundtrack) Thirteen (2003)

Trailer Thirteen (2003)

Download subtitrare Thirteen (2003)

Subtitrari pentru variantele de 1 cd si de 2 cd-uri: aici