The Whole Nine Yards (2000)
Viaţa este o comedie. Totul stă în îndemânare.
Ţin minte şi acum prima vizionare a acestei comedii. Prima impresie pe care mi-a lăsat-o a fost chiar foarte bună, distribuţia părând la momentul respectiv cea mai bine aleasă. Bruce Willis încă era ‘omul invincibil’, Matthew Perry era în al nouălea cer cu serialul Friends, iar regizorul Jonathan Lynn a profitat de ocazie pentru a produce un film vizionabil cu multe glume bune. Aşa cum era de aşteptat, a doua vizionare, cu mult mai recentă şi mai ‘proaspătă’ mi-a distrus complet viziunea asupra The Whole Nine Yards, lăsându-mă plictisit după primele 30 de minute şi făcându-mă la final să nu fiu nevoit să vizionez şi a doua parte din 2004. Glumele sunt bune, filmul are o anumită coeziune, iar actorii chiar se descurcă bine în situaţiile în care sunt puşi, dar parcă lipseşte ceva. Simt că am vizionat o comedie lipsită de esenţă, ceva care te atrage şi pe urma îți un şut în fund. Sau stai, că există un termen pentru aşa ceva: comercial. Cel puţin asta este impresia pe care The Whole Nine Yards mi-a lăsat-o după îndelungi procese de automotivare şi după decizia de a revedea producţia cu Bruce Willis şi Matthew Perry.
Jimmy ‘The Tulip’ Tudesky (Willis) este un asasin plătit ce s-a mutat în Canada pentru a scăpa de fostele sale ‘cunoștințe’. Însă în această mică
comunitate în care teoretic este un anonim, un dentist, Nicolas Oseransky (M. Perry) îl recunoaşte şi începe să-şi facă griji pentru siguranţa sa. Trimis ulterior de soţia sa dereglată psihic să ia legătura cu oamenii ce-l căutau pe Jimmy şi implicit să ia banii de recompensă, Nicolas se trezeşte prins la mijloc între lumea interlopă din Chicago, fosta soţie a lui Tudesky, asasinul însuşi şi ‘prietenii’ săi.
The Whole Nine Yards este o comedie bună, însă nu merită în niciun caz o a doua vizionare. Este genul de film care odată văzut trebuie lăsat posterităţii şi doar în cazuri extreme să fie scos din nou la lumină. Bruce Willis are o interpretare bună, în stilul său propriu, marcat de un umor negru, sobru. Matthew Perry este personajul cel mai ‘inocent’ din toată povestea, un dentist cu o viaţă banală, dar care ajunge în cele din urmă să-şi mai dinamizeze existența, atât financiar, cât şi sentimental. Întregul scenariu este unul bun, dialogul este acceptabil, deşi sunt unele momente când se exagerează cu anumite clişee din filmele de specialitate. Însă toate defectele pot fi date uitării dacă ne amintim că este în fond o comedie. Dat fiind şi anul producţiei, aş spune că e mai bine să lăsăm The Whole Nine Yards în trecut, căci viitorul ne promite comedii cu mult mai reuşite şi mai actuale din punct de vedere al tematicii.
Nota autorului: 









Coloana sonoră (Soundtrack) The Whole Nine Yards (2000)
Mose Allison – I Don’t Worry About A Thing
Trailer The Whole Nine Yards (2000)
![]()
Download subtitrare The Whole Nine Yards (2000)
![]()
Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici
Etichete: 2000, Bruce Willis, filme cu mafioti, filme mediocre, Jonathan Lynn, Matthew Perry, recenzie, review |
Related posts: |
2 Comentarii »
Spune-ţi şi tu părerea



(14 votes, average: 8.43 out of 10)



Desi e vechi filmul eu inca nu l-am vizionat.. cred ca o sa-l iau de pe DC++ daca zici ca merita vazut o data
cat imi dai ca sa te impusc super…