RedRum

The Shining este un film intrigant realizat de un monstru sacru al cinematografiei, Stanley Kubrick. Pe de-o parte, este o adaptare a poveştii lui Stephen King, iar pe de altă parte, pelicula este o bravură regizorală, un studiu asupra nebuniei şi a inconsecvenţei firului narativ. Generând o atmosferă apăsătoare şi abordând teme precum dezintegrarea personalităţii, aceasta este probabil cea mai tulburătoare producţie a regizorului american. Dar, deoarece Kubrick a ales să neglijeze unele aspecte surpanaturale ale istorisirii originale, scenariul prezintă o oarecare incoerenţă. Punctul forte al filmului este fără îndoială regia; amprenta lui Kubrick este inconfundabilă, iar sub bagheta sa magistrală, povestea lui Stehpen King prinde viaţă pe marele ecran. The Shining nu este decât încă un argument în favoarea cultului construit în jurul acestui venerat cineast, Stanley Kubrick.

Pelicula este un thriller supranatural care se desfăşoară în jurul lui Jack Torrence (Jack Nicholson) şi a familiei sale: soţia Wendy (Shelley Duvall), şi fiul lor, Danny (Danny Lloyd). Intriga îi surprinde pe aceştia sosind la un izolat şi luxos hotel din Colorado, unde Jack a acceptat postul de responsabil al hotelului în afara sezonului turistic. Eroul nostru a luat această decizie considerând că cinci luni de claustrare i-ar stimula inspiraţia şi creativitatea astfel îmbunătăţind belestristica la care lucra. Încă de la primul contact cu Jack, publicul este confuz în ceea ce priveşte personalitatea acestuia, primul semnal de alarmă în această privinţă fiind dat când aflăm că personajul principal este un fost alcoolic care nu de multă vreme şi-a suprimat acest viciu. În ceea ce o priveşte pe soţia acestuia, Wendy, aceasta este tipul femeii blajine, o soţie supusă care nu îndrăzneşte să pună la îndoială cuvântul bărbatului. Odrasla lor, Danny, are deconcertantul obicei de a conversa cu un prieten imaginar, Tony, probabil o manifestare a puterilor sale supranaturale. Odată ce personalul hotelului pleacă, iar singurii rămaşi peste iarnă sunt Jack şi familia sa, încep să se petreacă evenimente bizare: Jack şi Danny au întrevederi cu persoane relevante din tumultoasă istorie a hotelului, persoane care au trecut demult în nefiinţă. Pe de altă parte, Wendy este îngrijorată în privinţa sănătăţii mintale a soţului ei, iar pe măsură ce viscolul se înteţeşte, spaţiosul hotel devine o închisoare. Tensiunea se accentuează în momentul în care Jack păşeşte pe calea demenţei, iar pericolul devine iminent.

Kubrick omite să ne răspundă la o întrebare foarte importantă: sunt viziunile lui Jack adevărate? Sau sunt simple proiecţii ale unei imaginaţii deformate? Aceeaşi incertitudine este caracteristică şi viziunilor lui Danny. În povestea originală, Stephen King lasă de înţeles că hotelul ar fi bântuit, însă Kubrick lăsă acest aspect la latitudinea publicului. Cu toate acestea, dacă e să presupunem că Wendy este singura persoană în deplinătatea facultăţilor mintale, există argumente care denotă faptul că oroarea care se conturează nu este doar în mintea lui Jack.

Fără a-l neglija pe dublul laureat la Oscar, Jack Nicholson, adevărata “vedetă” a filmului este regia lui Kubrick. Combinaţia dintre decorurile ireproşabile, montajul infailibil şi muzica impecabilă determină o atmosferă în care suspansul şi groază fermentează. De-a lungul peliculei, Kubrick reuşeşte să dea o notă sinistră fiecărui metru pătrat al hotelului, iar teroarea creşte pe măsura derulării cadrelor. Scena urmăririi din labirintul înzăpezit este un exemplu al minuţiozităţii unui regizor pasionat, şi rămâne unde dintre cele mai tensionate şi intense scene din orice film horror.

Marea parte a istorisirii se desfăşoară în jurul lui Jack, şi este evident că Stanley Kubrick doreşte să-şi ţină publicul cu sufletul la gură pe parcursul degringoladei psihice a peronajului principal. Se poate observa apariţia unei oglinzi în fiecare din scenele în care Jack vede o fantomă, astfel ridicând un semn de întrebare asupra veridicităţii viziunilor sale. Însă cel mai tulburător aspect este fotografia prezentată în ultimul cadru al filmului, fotografie în care Jack este surprins la o petrecere organizată la acelaşi hotel, cândva în anii 20.

Stephen King şi-a exprimat o părere ambivalentă la adresa producţiei, caracterizând filmul că fiind impresionant şi tulburător, însă reproşează faptul că pelicula surprinde doar scheletul poveştii sale. În ciuda faptului că The Shining durează două ore, intensitatea şi suspansul nu scad pentru nicio secundă, fapt datorat modului unic în care Kubrick construieşte atmosfera tensionată în care cufundă intreaga acţiune a filmului. Până şi cele mai inocene scene, precum cea în care Danny se plimbă nestingherit cu trotineta pe holurile hotelului sunt cararterizate de o ameninţare macabră. Din punct de vedere tehnic, The Shining este un film de referinţă, rezultatul sârguinţei unui regizor pătimaş, un film etern care după 30 de ani de la premiera încă dă fiori oricarui spectator.

Nota autorului:

Coloana sonoră (Soundtrack) The Shining (1980)

Béla Bartók – Music for strings, percussion and Celesta (III)

György Ligeti – Lontano

Krzysztof Penderecki – The Awakening of Jakob

Krzysztof Penderecki – Utrenja Ewangelia

Krzysztof Penderecki – Utrenja Kanon Paschy

Krzysztof Penderecki – De Natura Sonoris No.1

Krzysztof Penderecki – De Natura Sonoris No.2

Krzysztof Penderecki – Polymorphia

Jack Hylton and His Orchestra – Masquerade

Ray Noble Orchestra with Al Bowlly – Midnight, the Stars and You

Ray Noble Orchestra with Al Bowlly – It’s All Forgotten Now

Henry Hall & the Gleneagles Hotel Band – Home (When Shadows Fall)

Trailer The Shining (1980)

Download subtitrare The Shining (1980)

Subtitrare pentru variantele de 1 şi 2 cd-uri: aici