Atentie! Nu citi intregul articol decat daca ai vazut deja filmul.

Am decis sa mai vorbesc inca o data despre filmul The Reader, pentru ca simt ca in recenzia pe care i-am facut-o in urma cu aproape doua luni am fost nedrept si am comentat diverse aspecte care la vremea aceea credeam ca nu isi aveau rostul, dar astazi, dupa citirea romanului scris de Bernhard Schlink si dupa o a doua vizionare a filmului, pot spune ca il vad altfel, mi se pare un film aproape perfect, iar felul in care Kate Winslet transpune rolul pe pelicula este pur si simplu fascinant, nefiind capabil sa fac o deosebire intre descrierile minutioase realizate de Schlink si rolul jucat de actrita britanica, care preia totul de la cele mai mici gesturi pana la infatisarea eroinei.

Imi este acum clar ca filmul este o ecranizare buna, scenaristul David Hare adaugand doar doua episoade in plus, o intalnire a personajului principal cu fiica sa, precum si o vizita pe care i-o face mamei, aceasta existand in roman sub forma unei intalniri cu tatal, mama fiind mentionata doar fugitiv. Ceea ce apreciez la transpunerea pe ecran a operei literare este imaginea semnata de Roger Deakins si Chris Menges. Cei doi operatori recreeaza fidel atmosfera acelei perioade si reusesc sa iti stimuleze toate simturile prin lumina, culoare si miscari ale camerei. In recenzia de acum doua luni m-am legat de regizorul Stephen Daldry si de un episod care mi-a displacut, o scena in care acesta prezinta un montaj de imagini cu eroina, imagini care au rolul de a ne arata ca aceasta era de fapt analfabeta. In calitatea mea de spectator cu sute de filme mari la activ, am simtit ca Daldry nu ma respecta, ori ca are impresia ca este un maestru al subtilitatilor, dar cred ca era clar pentru toata lumea ca Hanna nu stie sa scrie si sa citeasca. Abia dupa citirea cartii mi-am dat seama ca regizorul nu are nicio vina si ca naratorul la persoana intai a romanului construieste personajul fara a ne dezvalui acest secret, pastrandu-l ca pe un twist ce va aparea mai tarziu, ceea ce face si britanicul de la carma filmului, care duce de lipsa de limbaj cinematografic subtil, astfel ca secretul Hannei este cel putin banuit de spectator.

Tin sa o laud pe Kate Winslet pentru lipsa de pudoare si pentru felul in care se transpune in acest personaj, dar si pe David Kross, care pastreaza atat pe chip, cat si in suflet candoarea si lipsa de experienta a adolescentului initiat in taine ascunse. Personajul sau evolueaza pe toate planurile, dar cel sentimental va ramane mereu alterat de pierderea brusca a iubirii Hannei, iar acesta ajuns la maturitate, cand este jucat de Ralph Fiennes, inca mai cauta raspunsuri la intrebarile din tinerete, dar cand are din nou ocazia de a le afla chiar de la Hanna, el da inapoi si se simte din nou intimidat, asa cum o facea in tinerete.

The Reader, atat ca roman, cat si ca film, este un excelent studiu de personaj, fiind de fapt o prezentare drumului formarii unui barbat si a evenimentelor care i-au marcat viata ulterior. Pentru cei care au vazut filmul, recomand si citirea cartii pentru o mai buna relationare cu personajele.

Nota cineblog: 9.5