The Producers (1968)
(2 votes, average: 5.50 out of 10)
Loading ...December 10th, 2009|Recenzie scrisa de Alexandru Ţîrdea in Comedie|159 views
Am descoperit comedia lui Mel Brooks inca din frageda pruncie, cand la televizor rulau regulat filme precum Spaceballs si Robin Hood: Men in Tights, insa nu acestea sunt marile comedii ale umoristului american. Blazing Saddles, Young Frankenstein, High Anxiety, curajosul Silent Movie, primul lungmetraj mut dupa patruzeci de ani, dar, mai ales, debutul lui Brooks in regie, The Producers, un film cu o poveste care a facut istorie. Regizorul marturiseste ca initial si-a dorit sa scrie un musical in care Hitler sa fie parodiat si l-a intitulat Springtime for Hitler, insa si-a dat seama ca publicul nu va reactiona prea bine, asa ca pornind de la piesa a creat un scenariu prin care aceasta sa fie inclusa in noul film si parodiata, astfel incat nimeni sa nu se simta lezat. Filmul, lansat in ‘68, a fost un mare succes si i-a adus lui Mel Brooks premiul Oscar pentru scenariu original, pentru ca in 2001 tot el sa scrie un musical bazat pe comedia sa. Zero Mostel si Gene Wilder au fost inlocuiti in varianta pentru Broadway de Nathan Lane si Matthew Broderick, iar regia a fost semnata de Susan Stroman, piesa reusind sa bata un record, castigand doisprezece premii Tony, cea mai mare distinctie acordata in teatrul american. In 2005, musicalul a fost adaptat pentru cinema, distributia fiind alcatuita din aceeasi actori, cu exceptia Umei Thurman si a lui Will Ferrell. The Producers este cea mai de succes poveste a lui Mel Brooks, poate nu chiar cel mai bun film al sau, dar totusi o experienta pe care trebuie sa o traiti.
Max Bialystock (Zero Mostel) este cel mai lipsit de fler producator de pe intregul Broadway. Spectacolele sale se deschid si se inchid in aceeasi noapte, iar publicul iese nervos din sala de teatru. Avand in spate o armata de investitori formata din femei aflate la varsta senecturii, carora Bialystock le mai acorda o ultima sansa de a se simti din nou tinere, el continua sa produca spectacole fara succes. Aflat la limita, fara bani, fara glorie si stralucire, el simte din nou mirosul placut al dolarilor atunci cand contabilul Leo Bloom (Gene Wilder) ii aduce la cunostinta o metoda prin care un producator ar putea scoate profit cu o piesa care nu se bucura de niciun succes. El descopera ca un fiasco poate produce, in anumite conditii, mai multi bani decat un hit, singura conditie fiind ca spectacolul sa fie incredibil
de slab, astfel incat publicul sa fie oripilat, iar show-ul sa se inchida, iar a doua conditie fiind ca producatorii sa stranga mai multi bani decat este necesar pentru a pune show-ul pe Broadway, astfel incat dupa anularea show-ului ei sa ramana cu toata suma in buzunare, stiind ca Fisc-ul nu investigheaza niciodata esecurile. Dupa indelungi cautari, Bialystock si Bloom gasesc cea mai degradanta, oribila, monstruoasa piesa scrisa vreodata: Primavara pentru Hitler, practic o declaratie de dragoste deschisa pentru marele Fuhrer. Autorul, Franz Liebkind (Kenneth Mars), isi da acordul pentru ca piesa sa fie produsa, dar numai dupa ce cei doi producatori depun juramantul de credinta nazist. Dupa ce il angajeaza pe cel mai slab regizor, iar apoi cea mai slaba distributie, spectacolul ajunge in noaptea premierei? Va fi un hit sau un esec?
Un film scurt, masurand putin peste optzeci de minute, The Producers aduna foarte mult umor de buna calitate. Scenariul lui Mel Brooks este bine scris, replicile au sensuri ascunse, cuvinte banale capata sensuri amuzante, iar actiunea este, pur si simplu, deliranta. Scenele in care avem ocazia sa urmarim spectacolul Springtime for Hitler sunt o placere, la fel si duleurile verbale dintre Zero Mostel si Gene Wilder, precum si reactiile personajului Franz Liebkind, nazistul care inca isi mai iubeste Fuhrerul chiar si la douazeci de ani de la incheierea razboiului. Aceasta prima varianta a scenariului The Producers nu este un musical. Varianta din 2005, care contine o sumedenie de cantece scrise tot de Mel Brooks, are mai multa stralucire, iar Max Bialystock mi se pare mai savuros in interpretarea lui Nathan Lane, al carui timbru, accent si debit verbal ridicat confera mai mult umor personajului. Nici Zero Mostel nu este mai prejos, insa aici este eclipsat de Gene Wilder, in rolul contabilului convertit la productia spectacolelor de pe Broadway. Wilder, unul dintre actorii preferati ai lui Mel Brooks, se incarneaza intr-un barbat timid, introvertit, care atunci cand se simte in primejdie izbucneste in crize de isterie. Amatorii de comedie buna sunt sfatuiti sa nu rateze The Producers, cel din 1968, dar nici pe cel din 2005.
Rating: 
Coloana sonora(Soundtrack) The Producers (1968)
Springtime for Hitler
Trailer The Producers (1968)
Download subtitrare The Producers (1968)
Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici
Alte recenzii de filme: |
