Nu reuşesc să mă decid dacă ar trebui să fiu bucuros că Ron Clements păstrează aerul clasic specific  filmelor de animaţie Walt Disney, sau dacă ar trebui să îl blamez pentru bucla temporală în care par să fi rămas blocate producţiile sale şi pentru faptul că în era digitală încă încearcă să ademenească publicul cu idei de mult prăfuite. Nu pun la îndoială calitatea filmelor anterioare precum The Little Mermaid (1989), Aladdin (1992) sau Hercules (1997) şi nici rolul jucat de acestea în copilăria multora; trebuie însă să pun un mare semn de întrebare asupra producţiei The Princess and the Frog, pe care eu o văd doar că o simplă reciclare a unor idei răs folosite şi încercarea disperată a unor producători de a stoarce câţiva bănuţi din buzunarele spectatorilor.

Dacă este să analizăm, scenariul este neglijent lucrat, întrucât ne vom regăsi la un moment dat, întrebându-ne care este motivul pentru care se întâmplă anumite evenimente din film. Dar dacă eşti doar un copil, o victimă nevinovată  a producătorilor care rânjesc diabolic pe sub mustaţa, nu vei realiza nicidecum golurile din scenariu sau coerenţa întâmplărilor. Dacă este să îţi aminteşti ceva din film, vei rememora momentele în care un broscoi şi o prinţesă apar în prim plan, şi te vei amuza teribil cu gândul la crocodilul cu fundul mare care vroia să devină cântăreţ. Dacă nu era de ajuns, îţi vei aduce aminte şi de licuriciul şui ( şi el cu un fund mare) care se scălâmbăia pe ecran.

Personal, consider The Princess and the Frog o producţie scremută a celor de la Disney în care numeroase personaje se zbenguie fără un motiv întemeiat, încercând să îşi găsească un loc în poveste. Şi că tot veni vorba de aceasta, se încearcă revizalizarea mult-cunoscutei poveşti în care o fată sărută un broscoi iar broscoiul se transformă în prinţ. Ron Clements împreună cu ceilalţi scenarişti schimbă cursul poveştii origniale, transformând-o pe fata într-o broască. Astfel, broscoiul şi proaspăta să surată trebuie să treacă printr-o serie de probe şi experienţe pentru că mai apoi să se regăsească unul în braţele celuilalt. Modul în care această „poveste” de dragoste este comasată şi înghesuită în poveste mi-a stârnit repulsie, dar cine ştie, poate nu eu reprezint publicul ţintă. Introducerea acestei poveşti de dragoste urmează aceleaşi instrucţiuni ca şi îngrămădirea unui elefant într-o maşină de clasa mică.

Muzica şi scenele de dans se împletesc cu personajele, exact ca în filmele de animaţie de altă dată, doar că nu mai au aceeaşi sclipire care le-a consacrat. Tiana(Anika Noni Rose) este o fată chinuită de soartă, care încă din copilărie îşi doreşte propriul restaurant. Ea continuă să adune bani într-un mod sârguincios, fiind ferm convinsă că intr-o zi, visul ei şi al tatălui său trecut în lumea de dincolo va deveni realitate. Într-un New Orleans agitat, Prinţul Naveen(Bruno Campos), proaspăt transformat în broscoi de către un vraci ambulant, încearcă din răsputeri să devină om. Tiana devine şi ea broasca în momentul în care se decidă să îl sărută şi astfel cei doi pornesc într-o adevărată aventură ce are ca scop recuperarea identităţii şi împlinirea viselor. Ajutaţi de un aligator care adoră să cânte la trompetă, de un licurici diliu şi de o bătrână oarbă, cei doi se luptă să rupă vraja ce s-a abătut asupra lor.

Nici măcar cele 3 nominalizări la Oscar pentru coloana sonoră şi pentru cel mai bun film animat nu îmi schimbă părerea deja formată despre acest film, acesta rămânând o simplă poveste ecranizată într-un mod sec, ce nu vine cu nimic nou în întâmpinarea publicului cinefil. Un aspect pozitiv? Cel puţin nu a apărut în format 3D.

Nota autorului:

Coloana sonoră (Soundtrack) The Princess and the Frog (2009)

Trailer The Princess and the Frog (2009)

Download subtitrare The Princess and the Frog (2009)

Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici