The Messenger (2009)
Unul dintre filmele independente care au reusit sa atraga atentia marilor asociatii de critici, anul acesta, este The Messenger, un film cu care publicul romanesc a facut cunostinta inca din toamna, in cadrul festivalului de film de la Iasi (IIFF), acolo unde si-a adjudecat si marele trofeu. Marturisesc ca atunci nu am profitat de ocazie si nu l-am vazut, dar am gresit, caci filmul regizat de Oren Moverman este una dintre micile capodopere realizate cu bani putini, perfect pentru un festival de film independent cum este cel de la Sundance. Iata ca razboiul din Irak incepe, an de an, sa atraga din ce in ce mai mult reflectoarele asupra sa, iar diferiti regizori incep sa atace virulent intreaga desfasurare de forte pe care Statele Unite a inceput-o acum sase ani si inca nu a incheiat-o, un razboi desfasurat in numele democratiei, dar care ascunde secrete bine pastrate si care, din pacate, face mii de victime in fiecare an. The Hurt Locker, in regia lui Kathryn Bigelow, filmul care s-a pozitionat deja drept mare favorit al Oscar-urilor, ne vorbeste despre drama soldatilor care lupta in teatrele de operatiuni ale armatei americane. The Messenger este tocmai imaginea in oglinda a filmului mai devreme amintit, surprinzand suferinta familiilor care primesc vestile dure ale disparitiei celor apropiati.
Cu un Woody Harrelson intr-un rol greu, bine acompaniat de tanarul Ben Foster, aflat la cel mai bun rol al sau de pana acum, filmul lui Oren Moverman, un debutant care promite foarte multe, este o drama care capteaza, asa cum nimeni nu a mai reusit pana acum, suferinta celor care isi pierd fiii, sotii, nepotii, logodnicii intr-un razboi la fel de inutil si sangeros precum a fost cel din Vietnam. Scenariul ii are in centrul actiunii pe doi soldati intorsi in viata din misiunile din diferite centre de razboi. In ultimele lor luni ca militari ai Statelor Unite, cei doi au drept ordin acela de a anunta familiile victimelor din Irak decesele survenite. Ei trebuie sa fie rapizi, astfel incat sa evite situatia in care
rudele ar putea citi in presa vestea. Socul trebuie sa fie cat mai mic, insa mesagerii nu au voie sa se implice pe plan emotional. Cei doi soldati isi dau seama ca adevarata drama nu se petrece pe campul de lupta, ci acasa, unde vestile sunt mai dureroase decat glontul care iti produce o moarte rapida, fara suferinta, pe front. Mesagerii sunt martorii unor scene atat de triste incat tanarul sergent Montgomery (Ben Foster) nu se poate abtine sa nu consoleze o mama si un tata ramasi fara unicul fiu, pentru ca apoi sa se apropie atat de mult de o sotie vaduvita incat ajunge pe punctul unei noi relatii.
Asa cum razboiul din Vietnam a facut ca pe orizontul cinematografic al anilor ’70 sa apara regizori de mare prestigiu precum Francis Ford Coppola, Martin Scorsese si Oliver Stone, iata ca si razboiul din Irak se dovedeste o reala sursa de inspiratie pentru tinerii regizori contemporani, care critica intr-o maniera agresiva deciziile guvernului american, politica de razboi a armatei, creand tablouri sangeroase si dramatice ale unei infruntari care lasa in urma mii de victime, precum si familii indurerate. O medalie, un steag si o suma de bani nu vor putea vreodata sa umple golul din sufletul unor parinti care si-au pierdut pe front unicul fiu. Un copil va creste
singur, fara a-si fi cunoscut vreodata tatal, o sotie va trebui sa isi umple restul zilelor incercand sa isi reconstruiasca viata de la zero. Oren Moverman reuseste sa construiasca perfect tabloul unei alte fete a Americii, o tara indoliata. Tanarul Ben Foster, la numai douazeci si noua de ani, construieste perfect rolul soldatului care si-a trait tineretea pe front, ramas fara perspective, incapabil sa mai relationeze cu persoane care nu au vazut ororile care i-au trecut prin fata ochilor. Intocmai ca eroul lui Scorsese din Taxi Driver, personajul intruchipat de Ben Foster nu se poate adapta la noua viata. Singurul cu care poate relationa este un al soldat, capitanul Tony Stone (Woody Harrelson), un barbat dur care a iesit nevatamat din toate misiunile de razboi ale Americii, incepand cu Furtuna in desert, continuand cu Bosnia si terminand cu Irak. Woody Harrelson realizeaza inca un rol magistral, avand in acest an sanse mari pentru premiile Oscar. Si el traieste aceeasi drama ca si colegul sau. Mariajuri esuate, imposibilitatea de a parasi sistemul, cosmaruri legate de front, el accepta sa devina un mesager al mortii, traindu-si viata printre aventuri de o noapte si vizite la prostituate. The Messenger este strigatul noii generatii de cinesti, o incursiune de mare clasa in socialul murdar al Americii contemporane, un peisaj intunecat, mizer, trist, care pana acum nu a beneficiat de prea multe transpuneri pe celuloid. Oren Moverman face o treaba excelenta si este un regizor pe care trebuie sa il urmariti in viitor.
Nota autorului: 









Trailer The Messenger (2009)
Download subtitrare The Messenger (2009)
![]()
Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici
Etichete: 2009, Ben Foster, filme 2009, filme bune, filme de razboi, filme noi, Globul de aur, Jena Malone, Oren Moverman, recenzii, review, Samantha Morton, Steve Buscemi, Woody Harrelson |
Related posts: |



(8 votes, average: 8.75 out of 10)


No Comment »
1 Pingbacks »
[...] Woody Harrelson – THE MESSENGER [...]