Tony Richardson intra in categoria “tinerilor furiosi” ai cinematografiei europene, autor al celebrului Look Back in Anger (Priveste inapoi cu manie), acesta s-a raliat perfect in curentul Free Cinema, un fel de prelungire a neorealimului italian peste canalul Manecii, iar filmele sale aduc in prim plan vietile oamenilor simpli, lucru pe care cinematograful britanic l-a evitat de-a lungul vremii, preferand sa ramana cantonat in aceleasi decoruri elegante si spatioase. The Loneliness of the Long Distance Runner, adica Singuratatea alergatorului de cursa lunga, este filmul in care Tom Courtenay are sansa de a juca in primul sau mare rol si reuseste sa se impuna rapid drept o mare speranta a filmului englez. Tonul vehement pe care il adopta regizorul se dovedesc a fi foarte eficiente in ecuatia finala a peliculei, mesajul pe care toti dintre noi il vom desprinde la final fiind acela ca viata unui om nu are cum sa se schimbe din moment cea a fost deja ruinata.

Colin Smith este fiul cel mai mare al unei familii simple dintr-un orasel englez industrial. Tatal sau este grav bolnav si refuza orice ajutor medical, iar mama incearca sa le asigure painea tuturor. Dupa ce tatal sau moare, Colin este nevoit sa faca bani cu orice pret, dar nu isi doreste sa lucreze la aceeasi fabrica unde a muncit si defunctul sau parinte, asa ca intr-o seara se aventureaza impreuna cu prietenul sau pe geamul unei brutarii dintr-un alt cartier, iar de acolo sustrage o cutie care contine 71 de lire sterline. Cei doi ascund banii si nu fac nicio miscare, pentru a evita orice suspiciuni, dar politia apare oricum si desi nu gaseste nimic initial, in cele din urma banii vor iesi din ascunzatoare, iar soarta il va aduce pe Colin intr-un centru de detentie. De fapt firul initial al naratiunii este perioada petrecuta aici, unde Col ii atrage imediat atentia directorului institutiei prin felul in care alearga si reuseste sa isi dozeze efortul, asa ca devine principala speranta a centrului in competitia pentru Cupa Ranley. I se promite ca va fi eliberat daca va invinge, ba chiar i se da si sfatul de a urma apoi o cariera in atletismul profesionist. El va alerga in cursa, dar veti vedea ca pe parcursul acestui lung traseu va ajunge la o concluzie importanta pentru viata sa, dar valabila pentru existenta fiecaruia dintre noi: viata nu are cum sa se schimbe in bine atunci cand esti deja la pamant.

Regizorul isi prezinta povestea in flashback-uri, dar acestea nu joaca doar rolul unor amintiri din viata personajului, ele sunt de fapt menite a ne pregati sa intelegem gestul final al protagonistului, care refuza sa devina victorios in cursa. Filmul se incheie in aceeasi maniera in care incepe, iar asta subliniaza si mai bine ideea filmului, aceea ca existenta noastra isi urmeaza un drum care odata ajuns intr-un punct, nu mai poate fi schimbata in niciun fel. Filmul este un melanj de stiluri. Incepe ca o drama apasatoare, este plasata in decoruri cenusii si inchise pentru a contura mai bine situatia personajului, dar din momentul in care sunt inserate flashback-urile, luminile devin mai puternice, actiunea se muta in aer liber, actiunea se ritmeaza etc. Regizorul radiografiaza atat mediul din familia lui Smith, cu episodul mortii tatalui, mama care ii ridica asigurarea de viata si o cheltuieste pe nimicuri, iar apoi isi aduce amantul in casa la nicio zi de la inmormatare. Toate aceste evenimente se acumuleaza si starea interioara a lui Colin devine din ce in ce mai zbuciumata, asa ca el beneficiaza de impulsul de a intra prin efractie in brutarie si a o jefui. In centrul de detentie avem parte de un altfel de radiografie, mai putin documentara, mai mult artistica si trecuta printr-un filtru poetic. Scena in care Colin alearga in antrenament este compusa din insertii lirice ale unor imagini aproape euforizante ale copacilor filmati de la nivelul solului si in miscare. Efectul obtinut este mult mai interesant decat cel al unei simple secvente in care personajul alearga ca eroul din Les quatre cent coups. Cele doua personaje se aseamana. Antoine Doinel din filmul lui Truffaut tocmai evadase dintr-un centru de corectie si fugea spre mare. In sinea sa stia ca dupa ce va ajunge la mare, va fi prins si adus inapoi, dar se bucura de acel moment ca si cum ar fi intr-adevar liber. Aici situatia este oarecum asemanatoare, Smith fiind lasat de director sa iasa din inchisoare si sa alerge pe campul din afara, nefiind supravegheat de nimeni. Desi stie ca se va intoarce, pe fata lui Tom Courtenay, care joaca excelent, citim bucurie si un fel de sentiment pe care il au doar cei care reusesc sa descopere libertatea adevarata. Conceptia despre viata a personajului, cea ca omul nu ar trebui sa munceasca pentru cineva si sa ii aduca foloase, este cea care ne ghideaza pe tot parcursul filmului, iar decizia finala a eroului se leaga strans si de aceasta. Este clar ca directorul va obtine prestigiu pentru institutia pe care o conduce si mai multi bani, iar el va iesi de pe portile inchisorii, dar nu va gasi nimic mai bun, asa ca prefera sa isi accepte conditia si sa ramana captiv.

Nota cineblog:10

Coloana sonoră (Soundtrack) The Loneliness of the Long Distance Runner (1962)

Download subtitrare The Loneliness of the Long Distance Runner (1962)

Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici