The Lincoln Lawyer (2011)
Antipatizat de mulţi cinefili, din motive care nu îmi sunt cunoscute, căci nu iau în considerare atunci când urmăresc evoluţia unui actor într-un film şi viaţa sa personală, Matthew McConaughey revine în The Lincoln Lawyer în rolul unui carismatic avocat din Beverly Hills, un personaj la fel de cunoscut în lumea celor ‘nevinovați’ precum George Clooney la o lansare de film. Simpla comparaţie a celor doi actori este pur întâmplătoare, iar în cazul în care aş fi nevoit să-l aleg pe cel mai ghiftuit, degetul meu ar arăta înspre Clooney. Revenind la ireala poveste a lui Mick Haller, „avocat al apărării”, nu sunt multe de apreciat în ceea ce priveşte latura juridică a poveştii. Ca de obicei Hollywood-ul îşi bagă nasul în realitate, o întoarce puţin pe dos, eventul mai introduce şi câteva ficţiuni de la „mama de-acasă” şi rezultatul final este numai bun pentru marele ecran. În The Lincoln Lawyer accentul este pus mai degrabă pe Mick Haller, un om aparent mulţumit cu viaţa sa, pus în faţa unei înscenări ce i-ar putea îngrădi dreptul la libertate. El se vede nevoit să apeleze la toate sursele sale, să găsească o modalitate de a se scoate din această capcană construită cu atenţie încă din momentul în care a devenit avocatul unui bogătaş local acuzat de crimă. Lucrurile merg din ce în ce mai rău pentru Micky şi numai talentul său ‘avocățesc’ îi poate garanta o răzbunare frumoasă.
„Vreau să mă fac avocat”
Nu trebuie să fii student la Drept, nu trebuie să ai nicio tangenţă cu acest domeniu pentru a înţelege cât de diferite sunt cele două sisteme de justiţie: american, respectiv cel românesc, obosit şi chior de-al binelea. Este într-adevăr spectaculos să vezi un avocat american cum pledează pentru cauza sa, cum intră în rolul unui erou al apărării; când îl mai vezi şi pe Matthew McConaughey cum se adresează curţii într-o manieră spectaculoasă, mai că vrei şi tu să dai la drept şi să urmezi o carieră de avocat. Cam aceeaşi idee ar putea fi aplicată şi la serialele americane cu spitale de lux, medici fotomodele, genii cu bisturiul in mână şamd. Iluzia televiziunii şi, mai ales, cea a cinematografiei sunt concepute încă de la stadiul de embrion să şocheze prin frumuseţe, spectaculos, ireal, creând o lume imposibil de atins pentru omul de rând. The Lincoln Lawyer este, din păcate, o poveste frumoasă la care românii noştri nu pot visa.
„N-ai zis nimic despre film, ce fel de critic eşti?”
The Lincoln Lawyer, regizat de tânărul Brad Furman, este un film semi-spectaculos, chiar dacă eşti bombardat din toate direcţii cu diverse clişee
aşa-zis ‘juridice’. Avem cazurile mărunte, implicit o tânără dependentă de droguri care tot intră în arest, avem cazurile normale, cu diverşi indivizi care ar plăti oricât să scape de acuzaţii şi de pedeapsa cu închisoarea, şi, în cele din urmă, avem şi cazurile exotice: o bandă de motociclişti, un bogătaş acuzat de crimă etc. Într-un fel tocmai aceste cazuri exotice sunt cele care atrag atenţia, întrucât, ca un om normal la cap ce se presupune că eşti din moment ce ai citit această recenzie până în acest punct, presupui ca meseria de avocat implică numai apărarea celor nevinovaţi. Mick Haller este undeva la mijloc în ceea ce priveşte acest concept cu mult prea utopic, un personaj care acceptă aproape orice caz. Bogătaşul încarcerat şi acuzat de uciderea unei prostituate este însă cireaşa de pe tort, cel care îi înscenează lui Mick alte „năzbâtii”.
„Belea maşina lu’ Mick”
Deşi maşina în sine nu joacă un rol important în film, ea devine un fel de simbol al vieţii agitate a lui Mick Haller. Deplasările în diverse zone ale oraşului, audierile în faţa judecătorului, chiar şi ieşirile în oraş necesită un mijloc de transport; şi nu, cu autobuzul nu ai putea fi un avocat bun; nici cu bicicleta, oricât ai fi de „eco”. Lincoln-ul este doar un semn al prosperităţii de care se bucură Mick. Ceea ce am apreciat la întregul film a fost coeziunea diverselor elemente prezentate pe parcurs. Povestea se leagă frumos într-o peliculă care nu te dezamăgeşte în momentul în care ai ieşit din sala de cinema.
„Pe final, cu dedicaţie…”
The Lincoln Lawyer rămâne un film bun oricât de mult ai detesta genul. Venisem la vizionare cu ideea că va fi o pierdere de timp şi că acest clişeu al avocatului de succes este răsuflat. Oarecum aşteptările mi-au fost spulberate şi nu pot decât să recomand aceasta dramă.
Nota autorului: 









Etichete: 2011 • Brad Furman • filme 2011 • filme bune • filme noi • Matthew McConaughey • recenzie • review
- Battle: Los Angeles (2011)
- Rango (2011)
- Unknown (2011)
Articole pe aceeaşi temă:
7 Comentarii »
Ai ceva de spus?










Cred ca este un film foarte interesant dupa trailer.
Chiar vreau sa il urmaresc.
Mi-a placut filmul, a fost cu suspans, si e primul film mai serios al lui Matthew. Speram sa mai apara si altele de genul asta cu el.
Mi-a plăcut filmul, îl recomand tuturor cu căldură. Ta-re!
Bun de tot filmul! Merita vazut! ii dau nota 9! In plus foarter realistic fata de situatiile in care lucreaza avocatii
Dupa trailer pare interesant. Cu siguranta il voi viziona.
Eu am vazut filmul si chiar merita. Foarte multa lume cometeaza asupra sistemului juridic, despre avocati etc.
Daca intelegi filmul o sa vezi ca nu e chiar asa usor sa faci dreptate.
O nota foarte mare si niste comentarii pe masura. Review-ul m-a determinat sa ma uit si eu si tin sa spun ca nu am regretat!