“Pentru a ne bucura de libertate, trebuie sa stim sa ne controlam impulsurile.” Virginia Woolf

The Hours era in urma cu aproape doi ani filmul meu preferat. Pe vremea aceea nu cunosteam atat de multe despre filme, ma uitam cu placere si la un film cu Jackie Chan, dar si la filme epice de trei ore, dar cert este ca vizionarea lui The Hours m-a purtat printr-o gama larga de sentimente, m-a facut sa imi pun diverse intrebari, s-a jucat de cateva ori cu trairile mele interioare, m-a facut sa tresar, m-a plictisit, mi-a aruncat intr-un amalgam de sentimente indescifrabile, iar in final m-a lasat in fata unui ecran negru si m-a determinat sa murmur : “Asta e cel mai bun film pe care l-am vazut vreodata”.

Astazi nu mai pot spune acelasi lucru, dar The Hours va fi mereu un film numai bun de vazut in timpul lungilor perioade de depresie cauzate de lunile ianuarie si februarie, iar Nicole Kidman nu va inceta vreodata sa ma uimeasca prin prestatia absolut geniala pe care a avut-o in rolul Virginiei Woolf. Ar fi nedrept sa aduc aminte doar de actrita australiana, pentru ca o mai avem pe mereu incantatoarea Julianne Moore si pe cea al carei nume este de ajuns sa se afle pe un afis pentru a ne da seama ca filmul este bun, doamna Meryl Streep.

Scenariul lui The Hours este adaptat de dramaturgul David Hare dupa romanul cu acelasi nume , scris de Michael Cunningham si spune trei povesti ale unor trei femei apartinand unor trei epoci diferite, asadar ne aflam sub influenta unei cifre fatidice inca de la bun inceput. Ne intalnim cu Virginia Woolf, celebra scriitoare dusa cu capul si perfect jucata de Nicole Kidman, care poarta cateva straturi bune de machiaj si un nas fals, care o fac de nerecunoscut, dar ii aduc si un Oscar. Virginia Woolf incepe lucrul la un nou roman pe care il va intitula “Doamna Dalloway”, un roman care va prezenta o singura zi din viata unei femei, o zi obisnuita in care se trezeste in aceeasi dispozitie ca intotdeauna, isi cumpara flori dimineata si se ocupa de organizarea unei petreceri. Povestea sare peste niste ani si ajungem in 1951, unde facem cunostinta cu Laura Brown ( Julianne Moore ), o mama gospodina cu o viata nefericita de suburbie, un sot iubitor (John C. Reilly) si un fiu frumos si sanatos. Laura citeste “Doamna Dalloway” si pe masura ce se scufunda in lectura, incepe sa se gandeasca la viata sa fericita in aparenta, dar mizerabila in realitate si va alege un nou drum pe care sa il urmeze. In fine, in 2001 suntem in New York, unde locuieste Clarissa Vaughan (Meryl Streep), editor. Aceasta se trezeste si face aceleasi lucruri pe care personajul din “Doamna Dalloway” le-a intreprins in roman. Personajele secundare sunt bine conturate, dar Ed Harris in rolul unui poet bolnav de SIDA, este ravasitor si iti atinge coarda sensibila prin monologurile filozofice adresate Clarissei.

Stephen Daldry, regizorul acestei productii creeaza unul dintre cele mai bune filme ale lui 2002 si tine in frau o distributie stelara, iar muzica lui Phillip Glass induce o atmosfera rece, incarcata de tensiune dramatica, perfect asezonata jocului actoricesc si povestii.

Nota cineblog : 9.5

Coloana sonoră (Soundtrack) The Hours (2002)

Trailer The Hours (2002)

Download subtitrare The Hours (2002)

Subtitrare pentru varianta de 1 si 2 cd-uri: aici