Pentru trei barbati, razboiul civil n-a fost iad, ci doar un simplu cadru.

Iata ca am ajuns si la finalul acestei trilogii de exceptie, care se incheie cum nu se poate mai bine, printr-un film memorabil prin toate aspectele, un final de saga si o incheiere a unui capitol important din istoria westernului. Clint Eastwood revine sub bagheta lui Sergio Leone, imbracat in acelasi poncho, purtandu-si tigara de foi in gura avand aerul malitios care l-a consacrat, pistoalele prinse in brau si gloantele pe teava. Dar mai avem ceva, vom regasi una dintre cele mai cunoscute coloane sonore din istoria celei de-a saptea arte, acel cantec celebru compus de Ennio Morricone, care pare a reproduce sunetul de jale produs de coioti. Langa Eastwood reapare Lee Van Cleef in cel mai important rol al carierei, iar pe Eli Wallach il vom urmari in rolul Uratului.

Povestea din The Good, the Bad and the Ugly este cu mult mai complexa decat ceea ce vazusem anterior, iar schimbarile de directie in ceea ce priveste linia narativa se succed cu rapiditate. In rolul principal este Blondie (Clint Eastwood), un pistolar care face targuri cu diversi banditi cautati de autoritati, pe care ii preda serifilor pentru a ridica recompensa pusa pe capul acestora, iar apoi ii salveaza de la spanzuratoare pentru a-i preda in alt oras pentru o recompensa marita. Asa ajunge sa intre in contact cu Tuco (Eli Wallach) “Uratul”, pe care il preda si il scoate din ghearele autoritatilor pana cand este amenintat de acesta, dorindu-si mai multi bani, ceea ce il determina pe Blondie sa descotoreasca de el, lasandu-l sa mearga prin desert fara apa. Intriga se contureaza in momentul in care aflam de existenta unei mari comori ingropate intr-un cimitir pe care doar Tuco il cunoaste, ceea ce ii determina pe cei doi sa formeze o alianta care ii salveaza viata Blondului, el fiind singurul care cunoaste numele mormantului unde se afla ascunsa comoara. Pe fir apare Angel Eyes (Lee Van Cleef), care isi doreste banii la fel de mult si va scoate informatiile de la cei doi foarte usor, asa ca aceasta cursa va avea trei competitori.

Iata ca al treilea film al Triogiei dolarilor este si cel mai bun, dar si cel mai lung, masurand aproape trei ore. Din nou decorurile sunt concepute ca la carte si recreeaza aceeasi atmosfera apasatoare a desertului din Vestul salbatic, dar ceea ce face diferenta si ridica stacheta foarte sus pentru westernurile ce aveau sa vina este regia perfecta a lui Sergio Leone. “Scena duelului din The Good, the Bad and the Ugly este cea mai buna mostra de regie adevarata”, nu eu spun asta, ci Quentin Tarantino, a carui influenta majora provine din partea lui Leone. Trebuie sa ii dau dreptate maestrului Tarantino, acea scena fiind in mod clar unul dintre cele mai bune zece momente din istoria filmului. Aceasta pelicula este un exemplu perfect de montaj bine realizat, actorie de inalta clasa, muzica perfecta, imagine si incadratura de nivel inalt, intr-un cuvant, o capodopera.

Nici nu vreau sa ma gandesc, dar sunt sigur ca inca mai sunt oameni care nu au vazut acest film, in special adolescenti, ceea ce mi se pare o mare pierdere, asa ca le recomand cu toata caldura sa lase la o parte pentru o vreme filmele noi aparute, care si asa sunt slabe si superficiale si sa isi abata atentia asupra Trilogiei dolarilor.

Nota cineblog : 10

Coloana sonoră (Soundtrack) The Good, the Bad and the Ugly (1966)

Trailer The Good, the Bad and the Ugly (1966)

Download subtitrare The Good, the Bad and the Ugly (1966)

Subtitrare pentru variantele de 1, 2 si 3 cd-uri: aici