The French Connection (1971)
(4 votes, average: 7.75 out of 10)
Loading ...November 25th, 2009|Recenzie scrisa de Alexandru Tirdea in Actiune, Thriller|167 views
Nu exista reguli si nici bariere.
Intr-un film dur, cu conexiuni care nu pot fi deviate din traiectoria drastica prestabilita, intr-un film cu traficanti de droguri si o retea a carei minima deviere de la scenariu se poate solda cu consecinte devastatoare, regizorul William Friedkin descopera tonul potrivit pentru a face dintr-o urmarire un subiect in sine. Niciodata jocul de-a soarecele si pisica n-a mai fost atat de captivant. The French Connection, castigatorul Oscar-ului pentru cel mai bun film, in anul 1972, este si astazi un punct de referinta pentru realizatorii de productii politiste. Cu Gene Hackman si Roy Scheider in forma maxima, cu un scenariu bazat pe romanul apreciat al lui Robin Moore si cu un regizor care a stiut dintotdeauna cum sa foloseasca tehnica moderna in avantajul artistic al filmului, The French Connection nu avea cum sa treaca neobservat. Filmul a ramas in istorie si pentru incredibila urmarire efectuata de personajul lui Gene Hackman, care trece peste toate obstacolele care i se ivesc pentru a nu pierde din vedere un tren suspendat care circula pe o sina aflata deasupra sa, o scena deosebit de importanta pentru evolutia efectelor vizuale si a montajului.
Evenimentele derulate sub ochii spectatorului sunt tipice pentru filmul politist. Detectivii incearca sa gaseasca o cantitate importanta de stupefiante introduse in Statele Unite prin Filiera franceza. Reteaua traficantilor este organizata pana la cel mai mic pion si este impenetrabila, dar perseverenta si inteligenta detectivului Doyle, interpretat de Gene Hackman, fac ca mici secrete din interior sa iasa la suprafata. Capabil sa se sacrifice pentru a duce misiunea la bun sfarsit, el pune la cale filaje, perchezitii, flagrante, cautand neobosit noi elemente care sa il ajute
sa rezolve cazul. Traficantii isi dau seama ca Doyle este omul care le poate pune bete in roate, asa ca pornesc o misiune prin care urmaresc lichidarea politistului, dar planul nu reuseste. Detectivul este ajutat de partenerul sau, Buddy Russo (Roy Scheider), si izbuteste sa mai obtina cateva informatii pretioase, ajungand sa dea de urma capului factiunii interlope pe care o vaneaza, misteriosul Charnier (Fernando Rey), pe care il vaneaza cu tact, dar, din nou, fara sorti de izbanda. Incapatanarea ii serveste bine lui Doyle, caci dupa ce fileaza timp de o noapte o masina care i se parea suspecta, el face o perchezitie si descopera droguri de cea mai buna calitate ascunse in captuseala tapiteriei. De aici situatia devine exploziva, incepand un adevarat sir de capcane pe care cele doua grupari si le intind pana la infruntarea finala.
Secventa din statia de metrou, cand politistul Doyle il urmareste pe seful bandei, Charnier, este o bijuterie de regie, montaj paralel si interpretare. Doyle sta mereu in umbra celui filat si isi mascheaza prezenta foarte bine, astfel ca Charnier nu banuieste nimic. Regizorul William Friedkin il determina pe spectator sa simta aceleasi frustrari ca si politistul atunci cand i se pare ca l-a pierdut din vedere pe urmarit. Folosindu-se de obiecte (o palarie, un baston), el ni le serveste ca momeala. Cadrele cu seful bandei sunt scurte, o clipa de neatentie si nu le mai observam, in vreme ce cadrele cu Doyle sunt lungi, evidentiindu-se si mai mult apasarea si nelinistea personajului. Montajul paralele isi face cel mai bine treaba in scena de pe peron, cand Charnier stie ca trebuie sa scape de detectiv, iar Doyle trebuie sa para natural si cufundat in peisaj. Metroul vine, interlopul urca, politistul si el, mafiotul coboara imediat, la fel si detectivul. Un nou metrou, acelasi joc. Este clar ca Charnier si-a luat deja pozitia superioara si se joaca, iar Doyle devine din ce in ce mai agitat. In final Charnier castiga si pleaca din statie facandu-i cu mana politistului.
Mai avem secventa urmaririi cu masina, un nou exemplu de montaj eficient. De data aceasta nu actorii sunt in prim plan, ci efectele vizuale. Detectivul Doyle porneste in urmarirea unui tren suspendat in care se afla cel care a vrut sa il asasineze si goneste cu o viteza ametitoare, producand ambuteiaje, evitand pietoni si stalpi de sustinere. Ritmul este sufocant, filmarea se realizeaza prin parbriz sau de pe capota si ofera o perspectiva dinamica spectatorului. Din nou montaj paralel menit a aduce suspansul la cote alarmante. In tren, situatia se precipita, cativa oameni sunt ucisi, iar Doyle isi da seama ca nimic nu mai este sub control si continua urmarirea pana cand trenul deraiaza.
The French Connection este un film pe care ar trebui sa il vedeti indiferent de varsta si preferinte. In ciuda celor treizeci si opt de ani de vechime, se mentine in topul celor mai bune pelicule politiste ale tuturor timpurilor.
Rating: 
Coloana sonora(Soundtrack) The French Connection (1971)
Soundtrack indisponibil.
Trailer The French Connection (1971)
Download(Descarca) subtitrare The French Connection (1971)
Subtitrari pentru variantele de 1 si 2 cd-uri: aici
Alte recenzii de filme: |
