The Fourth Kind (2009)
Sunt patru tipuri de contacte cu extraterestrii. Al patrulea tip este rapirea.
In cazul unor astfel de filme nu prea exista o cale de mijloc. Fie pornesti de la premisa ca ceea ce urmeaza sa vezi este real sau macar iti induci o asemenea viziune, fie negi totul de la inceput si, nefiind prins in jocul psihologic, constati la sfarsit ca productia nu te-a impresionat in mare masura. Eu am pornit de la ideea ca, macar de dragul unei vizionari cat mai placute, tot ceea ce este prezentat in The Fourth Kind este real, desi sunt o multime de dovezi care intra in contradictie cu ce afirma productorii. Regizat si scris de Olatunde Osunsanmi, filmul ne prezinta povestea unui mic orasel din Alaska unde au loc tot felul de intamplari care de care mai ciudate. In rolul principal este Abbey Tyler, interpretata de Milla Jovovich, restul distributiei fiind reprezentata de actori buni, dar care nu atrag atentia spectatorului in mod special.
Actiunea o urmareste pe Abbey Tyler, un psiholog ce in urma cu putin timp suferise un soc imens: uciderea sotului ei, o ancheta care nu a demonstrat cine este ucigasul, plus doi copii, dintre care o fetita care orbise la scurt timp dupa aceasta intamplare nefericita. Abbey decide sa se intoarca in micul orasel din Alaska, Nome, unde isi reia activitatea de zi cu zi. In scurt timp ea constata la nivelul orasului o problema la toti pacientii sai: probleme cu somnul. Ceea ce la inceput pare o simpla afectiune se transforma in curand in ceva care depaseste orice cunostinte in domeniu, ceva mult prea incredibil pentru a fi adevarat. Supusi hipnozei,
pacientii ei isi reaminstesc adevaratul curs al evenimentelor din fiecare seara, unii ajungand in pragul depresiei, altii preferand sa se sinucida. In curant Abbey ramane stupefiata dupa ce constata ca si ea a fost victima acestor rapiri si ca aceste fiinte ‘superioare’ inca mai au treaba cu ea si cu familia ei.
The Fourth Kind mi s-a parut un film foarte bun, un horror care te tine in suspans si fara prea multe efecte speciale si scene construite special cu tot felul de personaje ce intra in cadru intr-un mod in care sa faca sa-ti creasca pulsul. Opera lui Osunsanmi este mai mult o abordare la nivel psihologic, iar fiecare moment dramatic este acompaniat de presupusele imagini originale, reale. Este intr-adevar impresionant sa crezi ca totul este real, insa avem de-a face cu o productie Hollywood-iana, iar in zilele de astazi este cunoscut interesul primar pentru profit, in dauna unei productii de calitate, veridice.
Recomand The Fourth Kind tuturor fanilor genului. Daca pleci de la premisa, chiar falsa, ca totul este real, te vei bucura de 98 de minute de actiune contruita gradat, cu un final oarecum ciudat si care te lasa in bezna.
Coloana sonoră (Soundtrack) The Fourth Kind (2009)
Soundtrack Indisponibil
Trailer The Fourth Kind (2009)
![]()
Download subtitrare The Fourth Kind (2009)
![]()
Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici
Etichete: 2009, filme 2009, filme bune, filme noi, Milla Jovovich, Olantude Osunsanmi, recenzie, review |
Related posts: |
5 Comentarii »
1 Pingbacks »
-
[...] Cineblog.info vine cu un review bun – ca de obicei – şi recomanda acest film tuturor fanilor genului. Postat in Horror. Etichete: 2009, Blair Witch Project, Elias Koteas, Horror, J. Allen Hynek, Lake Mungo, Milla Jovovich, Olatunde Osunsanmi, The Fourth Kind, Will Patton. Lasă un comentariu » [...]
Spune-ţi şi tu părerea







bun filmu
L-am vazut si eu dupa ce am citit recenzia si chiar vreau sa iti multumesc pentru ca l-ai recomandat. E unul dintre filmele bune ale anului trecut si chiar daca nu e asa cunoscut ca Avatar, il prefer oricand acelui spectacol kitsch.
@Nicolas Almagro. Cu placere
de la-nceput m-a speriat fatza doctoritei. au ales-o bine. intr-adevar, daca alegi sa crezi(regizorul si-a cam dat silinta sa alegi in privinta asta, filmul tinzand putin spre documentar)experienta poate fi interesanta, dar nu poti trece cu vederea ca nu o data se distorsioneaza imaginea de pe camera ‘reala’ in asa hal incat nu pricepi mai nimic. scenariul are totusi unele lacune, dar impresia generala si jocul psihologic il salveaza.
E beton
merita vazut!