Diavolul este inauntru.

Cand am vazut pentru prima data The Exorcist am ramas stupefiat. Nu-mi venea sa cred ca un film horror poate fi atat de bun, atat de tensionat, fara urma de kitsch, o adevarata opera de arta. Poate ca pentru standardele publicului de astazi acest film nu inseamna mare lucru, dar acest fapt se datoreaza mai mult culturii cinematografice precare, a unei obisnuinte de a urmari ceea ce este la televizor si a lua drept bun. The Exorcist nu are sange pe pereti, mutilari prezentate in prim plan, nu apare niciun grup de adolescenti urmariti de un criminal feroce, nimic din cliseele cu care acest gen ne trateaza astazi. In lipsa acestor elemente, William Peter Blatty, autorul romanului si al scenariului, precum si producatorul principal al filmului, in cardasie cu regizorul William Friedkin vin cu o poveste a carei prime jumatati de ora anunta doar o alta drama a unei familii obisnuite, pentru ca apoi sa intre in scena Diavolul. Credeti-ma, nimic nu e mai inspaimantator decat o fetita dragalasa vorbind cu vocea unui barbat malefic. Avem aici un horror de prima clasa: tensiune, blasfemie, controverse religioase, dialog fabulos cum nici Tarantino n-ar putea scrie daca s-ar apuca de filme de groaza, cateva scene special realizate pentru amatorii de momente scabroase plus un joc actoricesc de mana intai.

Prima jumatate de ora a filmului este lenta, actiunea se desfasoara foarte calm, regizorul ne pune in tema cu personajele, le construieste, fiecare are un trecut si un prezent, iar de nicaieri se va declansa intriga intarziata. Chris MacNeill (Ellen Burstyn) este actrita si actualmente participa la realizarea unui film. Regan (Linda Blair), fiica ei, acuza simptome ale unei boli, asa ca este dusa repede la o clinica spre a fi diagnosticata. Fata nu prezinta decat deviatii comportamentale, nu si de sanatate. Incepe sa injure din neant, desi pana atunci nu o facuse, vorbeste pe un ton apasat si este violenta. Dupa ce situatia se inrautateste, medicul recomanda o solutie mai putin intalnita: o exorcizare. Parintele Karras (Jason Miller), care se confrunta cu indoieli legate de credinta sa, este chemat in ajutorul fetei, dar puterea sa nu este indeajuns de potentata pentru a se lupta cu Diavolul, astfel ca in sprijinul tanarului preot apare experimentatul parinte Merrin (Max von Sydow), care gaseste de cuviinta ca singura modalitate prin care spiritul posesiv sa fie extras din sufletul fetei este o confruntare directa cu Diavolul.

The Exorcist nu este doar un simplu film de groaza care lucreaza cu scene construite in lumini infricosatoare si sunete sinsitre, regizorul William Friedkin lucrand foarte mult pe planul psihologic. Va spuneam mai sus despre prima parte a filmului, cea foarte calma, va mai las sa aflati ca regizorul a inserat o serie de elemente compozitionale care actioneaza la nivel subliminal. Imagini care dureaza un timp foarte scurt, dar care au impact insesizabil si actioneaza inconstient asupra starii spectatorului (uitati-va la trailer ca sa va faceti o idee). Imi pare rau ca nu am avut ocazia de a vedea acest film pe marele ecran, pentru ca acolo efectul este mai amplificat. The Exorcist este un film solid, organizat pana la cele mai mici detalii de mintea inepuizabila a lui William Friedkin, autorul la fel de celebrului The French Connection, o pelicula despre care va voi vorbi alta data. Intensitatea pe care o resimtim se datoreaza in mod sigur nucleului de actori bine ales, unde o remarcam pe tanara Linda Blair, nominalizata la Oscar la doar paisprezece ani pentru aceasta prestatie uluitoare, Max von Sydow, actorul fetis al lui Ingmar Bergman, Ellen Burstyn, si ea foarte convingatoare.

Acest film este, inainte de toate, un triumf pentru evolutia efectelor speciale la acea vreme, un spectacol de lumini despre care stim ca nu are cum sa fie real, dar totusi ne lasam prada regiei superbe si petrecem doua ore dincolo de bariera supranaturalului convinsi aproape fiind de veridicitatea celor vazute. Intregul film tine spectatorul incatusat, iar acesta nu se elibereaza decat la aparitia genericului, totodata iesindu-si din transa in care vicleanul Friedkin il proiecteaza.

Nota autorului:

Coloana sonoră (Soundtrack) The Exorcist (1973)

Steve Boeddeker – Kanon for Orchestra and Tape

Steve Boedekker – Polymorphia II

Steve Boedekker – String Quartet

Steve Boedekker – Georgetown

Trailer The Exorcist (1973)

Download subtitrare The Exorcist (1973)

Subtitrari pentru variantele de 1 si 2 cd-uri: aici