The Conversation (1974)
(9 votes, average: 9.56 out of 10)
Loading ...May 7th, 2009|Recenzie scrisa de Alexandru Ţîrdea in Drama, Psihologic, Thriller|1 views
Henry Caul ar merge oriunde pentru a-ti inregistra secretele.
Putini stiu ca Francis Ford Coppola a realizat, in acelasi an in care a facut si The Godfather: Part II, un film care se numeste The Conversation si care l-a transformat in primul producator nominalizat de doua ori la Oscar in acelasi an pentru doua filme diferite. In 1975, Coppola a castigat trei premii Oscar pentru regia, scenariul si productia partii a doua din Nasul, dar mai avea si doua nominalizari pentru scenariul si productia lui The Conversation, care i-a adus totusi un mult dorit Palme d’Or la festivalul de la Cannes din 1974. Spre deosebire de intreaga opera de pana atunci a regizorului, iata ca acum avem parte de un thriller psihologic de toata frumusetea, care se remarca printr-un scenariu de o finete rara si ii permite lui Coppola sa isi manipuleze spectatorii asa cum isi doreste. Tot filmul ei sunt dusi pe o pista care pare sa nu mai aiba o cale de intoarcere, dar la fel ca si personajul principal, vor da de un adevar crunt si de unul dintre cele mai celebre twist-uri din istoria cinematografiei.
Gene Hackman evolueaza in rolul principal. El este Henry Caul, un detectiv specializat in ascultarea convorbirilor, are faima de a fi printre cei mai buni din bransa, asta daca nu cumva chiar este cel mai bun. Te poate asculta pe strada, iti poate auzi chiar si soapta pe care i-o spui celui de langa tine, nu conteaza ca te afli intr-o piata aglomerata sau intr-o cladire de birouri. Henry detine aparatura de cea mai inalta clasa si o perfectioneaza mereu, asa ca nu este de mirare 
ca faima i s-a dus peste tot, ceea ce ii aduce un nou contract venit din partea unui om cu foarte multi bani si foarte sus pus. Acesta isi doreste sa afle toate detaliile despre sotia sa, Ann, si posibila relatie extraconjugala pe care s-ar putea sa o intretina. Henry monteaza aparatura peste tot, chiar si in cele mai greu accesibile locuri, iar noaptea asculta fiecare sunet inregistrat si incepe sa i se confirme scenariul, adica cel al unui banal adulter. Insa pe masura ce ascultam mai mult, vom descoperi ca vorbele pe care cei doi indragostiti si le spun nu ascund asta, ci un cu totul alt plan pe care vreau sa va las sa il descoperiti singuri.
Gene Hackman este perfect in rolul unui Henry Caul. Este exact omul pe langa care ai putea trece fara ca sa-ti dai seama ca exista: chel, scund, tacut, imbracat cat se poate de normal, fara viata sociala. Singurele sale contacte adevarate sunt cu cei pe care ii asculta, de fapt cred ca stie mai multe despre ei decat cunoaste despre sine, iar atunci cand incearca sa aiba macar o mica iesire ca intre prieteni isi scoate la iveala impulsivitatea si instinctele animale nereprimate. Henry Caul este exact genul de persoana care ajunge sa fie atat de absorbit de munca sa incat uita ca mai are si o viata a sa. The Conversation pledeaza pentru dialog, tema sa fiind tocmai aceea a lipsei de comunciare intre semeni. De ce credeti ca bogatasul angajeaza un detectiv pentru a afla cate ceva despre sotia sa? Pentru ca intre ei a disparut orice scanteie, s-a dus orice urma de intelegere, nu mai discuta nimeni cu nimeni. La fel si in cazul lui Henry, care desi lucreaza intr-o nisa unde trebuie sa aiba urechea ciulita si sa asculte fiecare crampei de conversatie, nu se pricepe decat la a descoase mesajele ascunse in dialogurile altora, el fiind incapabil sa porneasca o legatura cu altcineva. Filmul lui Francis Ford Coppola este mai mult decat un thriller cu pronuntate accente psihologice, este un manifest indreptat impotriva uneia dintre cele mai importante probleme ale societatii moderne: continua distantare dintre oameni si disparitia comunicarii reale intre semeni.
Nota cineblog: 10
Coloana sonora(Soundtrack) The Conversation (1974)
Trailer The Conversation (1974)
Download subtitrare The Conversation (1974)
Subtitrari pentru variantele de 1 si 2 cd-uri: aici
Alte recenzii de filme: |
