Nu stiu ce a fost in capul meu de am reusit sa tin atat de mult acest film ascuns printre foldere pline de pelicule inca nevazute. In mod normal, productia lui Guillermo Arriaga trebuia vazuta inca de anul trecut, atunci cand a fost lansata la Venetia, dar eu am reusit sa o scot la lumina abia ieri (adica 21 august 2009). In opinia mea, The Burning Plain se situeaza in topul celor mai bune filme ale anului trecut, an plin de reusite cinematografice care mai de care. Scenariul ii apartine romancierului mexican Guillermo Arriaga, scenarist totodata al tuturor filmelor lui Alejandro Gonzales Innaritu, responsabil pentru succese ca Amores perros, 21 Grams si Babel. Pe platoul de filmare al acestei din urma productii, asa cum spuneam si in recenzia pe care i-am facut-o acum cateva luni, cei doi artisti, adica regizorul Innaritu si scenaristul Arriaga au avut un conflict de intelegere al materialului scris. Arriaga isi dorea un film a carui tema sa fie dezbinarea si lipsa de comunicare, dar regizorul a pus scenele cap la cap astfel incat rezultatul a fost un film despre comuniunea intre oameni, adica opusul a ceea ce si-a dorit Arriaga. Acest nou scenariu scris de mexican, The Burning Plain, ar fi ajuns, cel mai probabil, tot in mana reputatului regizor al lui Babel, dar situatia conflictuala dintre cei doi l-a determinat pe Arriaga sa aleaga o solutie riscanta, aceea de a prelua el insusi fraiele regiei. Si bine face daca e sa ma intrebati pe mine, caci ceea ce am vazut eu pe ecran este unul dintre cele mai reusite filme ale anului trecut, totodata o rampa de lansare pentru cativa actori mexicani necunoscuti, care dau dovada de talent si cunoastere a meseriei de actor.

Trebuie spus inca de la inceput ca structura este aceeasi cu care Guillermo Arriaga ne-a obisnuit inca de la succesul avut cu Amores perros, adica un film alcatuit din mai multe povesti aparent fara legatura, care ajung sa aiba un numitor comun abia spre final, cand toate elementele unei intrigi in care planeaza ceata ies la lumina si ofera deznodamantul mult asteptat si, de cele mai multe ori, neasteptat. Avem in felul urmator: o sotie infidela care are o relatie cu un mexican get beget, familia acesteia, in care sotul, camionagiu pe autostrazile lungi si prafuite ale Americii desertice, este mai mai mereu plecat de acasa, copii, de la cei mici si pana la fiica adolescenta care incepe sa isi dea seama de triunghiul conjugal in care mama ei se invarteste. Pe de alta parte avem familia mexicanului, si el infidel, cu o sotie frumoasa, dar care nu il mai doreste prin preajma si doi fii, unul homosexual si celalalt temperamental. Dupa ce rulota in care cei doi isi consumau relatia neortodoxa ia foc si ambii parteneri ard de vii, legatura lor iese la iveala, iar fiica cea mare a femeii si baiatul barbatului se apropie unul de celalalt in incercarea de a afla cat mai multe despre parintii lor decedati. Spre stupoarea familiilor celor doi, Mariana si Santiago sunt atrasi unul de celalalt si vor fi nevoiti sa fuga cat mai departe pentru a putea ramane impreuna. Intr-un alt fir narativ avem o desfasurare a actiunii in care o femeie foarte frumoasa, jucata de Charlize Theron isi cauta rostul vietii printre relatii pasagere bazate pe sex si o slujba care nu ii ofera prea multe satisafactii. O intalnire cu un barbat care ii aduce inaintea ochilor un secret bine ascuns o va scoate din mlastina din care credea ca nu mai are scapare. Va las pe voi sa urmariti filmul si sa descoperiti modul in care Guillermo Arriaga leaga aceste fire narative.

Simbolul cu care se joaca regizorul este focul. Acesta are mai multe semnificatii in contextul acestui scenariu foarte bine scris. Focul pasiunii dintre cei doi indragostiti trecuti de prima tinerete va fi stins nu de apa, ci tot de un foc, care in loc sa aduca purificare si recunoasterea greselilor, asa cum isi doreste cel sau cea care il declanseaza, va aduce tragedie si disperare. Focul este si simbolul legaturii eterne pe care Mariana si Santiago o vor avea, ambii facandu-si cicatrici pe maini cu ajutorul focului. Kim Basinger ne arata ceea ce stiam de foarte mult timp, ca este o actrita de rangul intai si chiar daca a incetat sa mai fie un sex simbol, are cunostintele actoricesti si talentul necesar pentru a crea o partitura greu de uitat. Scenaristul Arriaga aseaza pe hartie roluri grele, dar regizorul Arriaga este cel care reuseste sa le umple asumandu-si dificila sarcina de a lucra cu o mana de actori necunoscuti, dar care fac o treaba nemaipomenita. Jennifer Lawrence, in rolul Marianei, castigatoare a unui premiu de interpretare la Venetia, anul trecut, este o tanara artista demna de a fi luata in considerare pe viitor, acelasi lucru fiind valabil si pentru partenerul ei din film, J.D. Pardo.

In felul in care Arriaga regizeaza se observa influenta lui Alejandro Gonzales Innaritu. Atat la felul in care sunt filmate peisajele sterpe, cat si la modul in care personajele sunt implicate in actiune, dar mai ales la montajul care trebuie sa pastreze cat mai bine surprizele dezvaluite la final. Cei mai isteti isi vor da seama inca dinainte de deznodamant, dar nu strica sa stati pana la final, nu de alta, dar Charlize Theron face inca un rol impecabil si merita sa o vedeti pana cand genericul isi face aparitia.

Nota cineblog : 9

Coloana sonora(Soundtrack) The Burning Plain (2008)

Soundtrack indisponibil.

Trailer The Burning Plain (2008)

Download subtitrare The Burning Plain (2008)

Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te pentru a fi la curent cu ultimele noutati: Alte recenzii de filme: The Road (2009) Management (2008) Hancock (2008) Zack and Miri Make a Porno (2008) Taguri filme,filme noi: 2008, Charlize Theron, download, filme bune, filme noi, Guillermo Arriaga, J.D. Pardo, Jennifer Lawrence, Kim Basinger, subtitrari