Ironia cruda a razboiului.

Ce ne-au invatat pana acum filmele de razboi? Ca probleme nu pot fi rezolvate pe cale militara. Ca razboiul duce la alienare si creeaza iluzii. David Lean ne arata in The Bridge on the River Kwai ca razboiul este ironic, insa din pacate ironia poate fi si cruda. Acest film nu se declara fatis anti-razboi, asa cum aveau sa faca mai tarziu Johnny Got His Gun si Apocalypse Now, insa se declara anti-eroic. Acest film respira din toti porii un dezgust fata de eroismul atat de ridicat in slavi de cinematografia americana de pana atunci. La fel ca si La grande illusion, despre care v-am vorbit in articolul precedent, Podul de pe raul Kwai este povestea unui grup de prizonieri, insa de data aceasta britanici aflati sub comanda unor japonezi. La fel ca si in filmul lui Jean Renoir, evadarea este privita ca unica speranta pentru a trai, telul suprem al multora dintre soldati, insa mult prea greu de atins.

Filmul incepe cu aducerea unui grup impresionant de sodati britanici in tabara japoneza de pe raul Kwai, condusa cu o mana de fier de colonelul Saito (Sessue Hayakawa). Omologul niponului, colonelul Nicholson (Alec Guinness), incearca un dialog deschis cu Saito si invoca pasaje din Conventia de la Geneva pentru a evita situatia in care ofiterii sai sa munceasca la constructia unui pod peste raul Kwai. Din pacate Saito este de nemiscat, iar Nicholson este pedepsit si inchis intr-un cuptor din care nu i se va da drumul decat foarte tarziu, atunci cand va fi foarte slabit. Intre timp, un grup de trei soldati americani incearca sa evadeze, insa doi sunt impuscati, iar un al treilea se arunca in rau si se crede ca s-a inecat. Acesta din urma este Shears (William Holden), care in ciuda tuturor presupunerilor, reuseste sa supravietuiasca dupa ce este ocrotit de cativa localnici, iar apoi gasit de trupele britanice care ii ofera adapost in Colombo. Americanii ii afla secretul, faptul ca pana atunci se daduse drept ofiter, el fiind doar un simplu marinar, asa ca refuza sa il primeasca si mai ales sa il decoreze pentru actul sau de curaj, asa ca il transfera intr-o trupa speciala britanica si noua sa misiune este de a se intoarce pe raul Kwai impreuna cu alti trei camarazi si sa distruga podul pe care japonezii il construiesc. Intre timp vedem ca niponii nu se descurca deloc si tot ce construiesc se darama, iar atunci colonelul Nicholson vine cu ideea de reincepe contructia podului, insa cu un plan britanic si cu soldatii sai. In felul acesta el doreste sa le arate japonezilor superioritatea englezilor si reuseste sa reinstaureze disciplina si buna dispozitie in randul companiei sale, fiecare soldat avand acum un nou scop pentru a trai, altul decat libertatea. Podul este terminat la timp, dar el trebuie distrus de cealalta misiune britanica despre care Nicholson nu stie nimic, asa ca va incerca sa o impiedice. Momentele finale ale filmului sunt memorabile prin dezorientarea colonelului, care nu stie ce sa faca. Ii omoara pe cei care se pregateau sa ii detoneze creatia, insa isi da seama ca nu asta conteaza, asa ca in cele din urma tot el este cel care apasa pe detonator.

The Bridge on the River Kwai are toate ingredientele pentru a fi o megaproductie: vedete internationale de mare calibru, peisaje grandioase, figuratie gigantica, cinemascop si efecte pirotehnice foarte scumpe si dificil de pus in practica. Insa toate aceste elemente sunt aranjate de regizorul David Lean in slujba unei demonstratii antimilitariste, pentru a relua in final ideea ca eroismul nu este o valoare morala absoluta. Ceea ce constituie diferentierea acestui film drept o capodopera nu este neaparat excelenta cu care este tratat subiectul, ci tema in sine, care urmareste paralelismul a doua actiuni: construirea unui pod si distrugerea lui, aceasta constituind o metafora pentru razboiul in sine, despre care se crede ca ar construi ceva, dar in realitate nu produce decat distrugeri. Surprinzator pentru mine, regizorul chiar mentine un nivel al tensiunii foarte ridicat, mai ceva decat intr-un thriller, ultimele zece minute ale filmului situandu-se la cote foarte inalte.

Filmul a castigat sapte premii Oscar, inclusiv pentru cel mai bun film si totodata a ridicat stacheta pentru ulterioare superproductii. Pelicula constituie si unul dintre momentele de varf ale lui Alec Guinness si este productia care ii asigura lui David Lean statutul necesar pentru a obtine fonduri pentru urmatorul sau proiect: Lawrence of Arabia, care il va aseza definitiv in galeria marilor cineasti ai lumii.

Nota autorului:

Trailer
Coloana sonora(Soundtrack)
Descarca (Download) subtitrare