Taxi Driver (1976)
(7 votes, average: 10.00 out of 10)
Loading ...January 28th, 2010|Recenzie scrisa de Săvoaia Dan-Alexandru in Drama, Fantezie, Romantic, Thriller|140 views
Pe fiecare strada din fiecare oras este un nimeni care vrea sa devina cineva.
La mai bine de 30 de ani de la lansare, replici precum “Are you talking to me” sau “Well, I’m the only one here” sunt omagiate mult mai des decat cele apartinand productiei The Godfather. Daca va intrebati de ce, atunci trebuie sa stiti ca Taxi Driver a devenit celebru mai ales pentru complexitatea lui si datorita incapacitatii multor persoane de a-l intelege. Am putea blama societatea, pentru falsitatea pe care o impune, foarte multi afirmand ca le-a placut filmul doar din dorinta de a nu se face de ras in fata prietenilor, si ei snobi la randul lor. Dar de ce sa criticam societatea, cand Travis Bickle o face atat de bine? Sau mai bine spus Robert De Niro, care a uimit generatii intregi de cinefili prin aceasta interpretare ce sfideaza legile rationalului?
Taxi Driver nu este un simplu film despre un sofer de taxi ci este o incursiune in mintea unui om antisocial, ce avea sa devina in scurt timp, una din figurile emblematice ale cinematografiei. Travis Bickle este un personaj, pe atat de tacut, pe atat de greu de inteles. Este capabil sa te surprinda in orice moment, sa te prinda pe picior gresit. S-ar putea spune ca Travis este un paradox: desi toata viata lui graviteaza in jurul singuratatii, slujba pe care o ia in primire il pune in contact cu o intreaga 
avalansa de oameni, de la cei respectabili, pana la ultimele gunoaie ale societatii. Atitudinea sa ii confera unicitate, aratand spectatorilor ca nu ceea ce esti in interior, ci ceea ce faci te defineste. Paradoxul il intalnim si in situatia urmatoare: el uraste societatea dar cu toate acestea, va lua in primire rolul de salvator, intr-un mod cat se poate de lucid si in acelasi timp inexplicabil, decizand sa schimbe destinul celor din jur.
Desi Travis nu ni se destainuie, nu avem nici o retinere in a ne increde in el si in conceptia sa ciudata despre viata, pentru ca la un moment dat, mai mult sau mai putin, ne vom regasi in atitudinea acestui erou. Pana la urma urmei, suntem simpli spectatori ce supravegheaza cu ochi necrutatori, un New York mizer si lugubru, dominat de prostituate, proxeneti, toxicomani, dealeri de droguri, toate vazute prin parbrizul taxiului sau. Travis poate fi numit un adevarat inger razbunator ce vegheaza asupra nefericitilor din jurul sau de pe locul de sofer, care transporta suflete deznadajduite dintr-un loc in altul, nefacand nici o diferentiere intre acestea. Tot mediul care il inconjoara pe Travis, de la garajul taxiurilor, la cafeneaua unde iese in oras cu Betsy, cinematografele pentru adulti, strazile murdare si intunecate pe care salasluieste cu taxiul, sunt redate publicului intr-o realitate debordanta.
In momentul in care vedem ca Travis se detaseaza de insingurarea sa si incearca apropierea de Betsy, ramanem cu adevarat surprinsi si cu o grimasa pe buze. Insa viata il loveste inca o data pe bietul sofer de taxi care traieste drama soldatului lasat la vatra dupa razboiul din Vietnam. El nu poate vedea viata din perspectiva altora, considerand ca daca el merge la cinematografe unde ruleaza filme pentru adulti, e ceva absolut normal. Nu reuseste sa se integreze in societatea, dar poate ca nici nu vrea acest lucru. Calit, sau mai bine spus, traumatizat de razboi, Travis se afiseaza in fata frumoasei Betsy cu o atitudine de invingator: Vreau ceva, atunci o sa si obtin ceea ce vreau! Insa Bickle nu cunoaste caile necesare pentru ca planul sa se si materializeze, ceea ce duce la un esec in incercarea lui de a se apropia de Betsy(Cybill Shepherd). Astfel, Travis se simte cel mai bine in fata oglinzii, vorbind cu eul interior, singurul capabil sa il inteleaga in totalitate.
In unul din monologurile lui, Travis ne anunta la ceva neasteptat ce are sa se intample. Ceva menit sa ii schimbe atat lui si celor din jur, conceptia despre viata. Isi cumpara o serie de arme de foc cu care se antreneaza fie in poligon fie in fata oglinzii, pentru a capata acuratete si respectiv incredere in sine. Modul psihotic in care repeta replica “are you talking to me” a devenit de-a lungul istoriei sursa multor imitatii de prost gust prezentate publicului drept omagii aduse lui Travis.
In viata lui intra si cea de a doua femeie, reprezentata de prostituata minora(Iris) pe care el va incerca sa o salveze. El 
va incerca sa ii schimbe destinul, oferindu-i sansa unei vieti normale. Scenele de violenta din punctul culminant al filmului, avand trasaturi pronuntat inspirate de filmele GORE.
Travis este in conflict cu lumea inconjuratoare si singurul mod de a rezolva problema este acela de a reactiona cu violenta, intrucat da gres in incercarile lui repetate de a se integra: esecul de a se apropia de o femeie, imaginea negativa pe care si-o face fata de un agent secret, spaima pe care o insufla unui candidat la presidentie, fiind doar cateva mostre ale incapacitatii lui Travis de a se incadra in social. Aceasta trecere de la un singuratic convins, insomniac si fara un scop in viata, la cea de inger protector si de exterminator al gunoaielor, prin aceasta reactie neasteptata, face din Travis un personaj greu de agreat si de inteles de catre publicul neavizat. Incercand sa gasim un motiv pentru care incearca sa o salveze pe Iris, descoperim ca Travis are inca o revelatie. Descopera ca desi trebuie sa faca ceva neasteptat, poate sa fie in folosul cuiva, si nu neaparat sa il omoare( incercarea sa nereusita de a asasina candidatul la presidentie).
Analizandu-l astfel pe Travis, ajungem la concluzia ca acest personaj este unul dintre cele mai complexe infatisate vreodata pe marele ecran: cauta mantuirea, pe langa faptul ca este introvertit si anti-social, mai este si rasist, iar pornografia i se pare un lucru mai mult decat firesc, dar retineti insa faptul ca nu se transforma intr-un obsedat sexual.
Invatamintele pe care scenariul lui Paul Schrader le transmite, pot fi divers interpretate: fie incearca sa ne arate ca cele mai importante fiinte sunt femeile, si ca ele sunt cauza celor mai mari realizari sau chiar insuccese din lume, fie incearca sa consoleze fiinta umana spunandu-i parca: Te simti singur? Uita-te in jur,toti suntem in aceeasi situatie!
In acest context, in conditiile in care tot mai multi oameni isi dau cu parerea despre filme, au aparut din ce in ce mai multe afirmatii fara o anumita baza, conform carora Taxi Driver este un film care nu impresioneaza cu nimic, iar Travis nu este decat un psihopat ce se bucura de atentia camerei. Ma vad nevoit sa contracarez aceste blamari printr-un argument cat se poate de solid: Unul dintre initiatorii teoriei cinematografice, Ricciotto Canudo sustinut mai apoi de Louis Delluc, vedea ca valoare esentiala a celei de-a saptea arte, fotogenia. Acest termen desemneaza capacitatea de a starni publicului intr-un mod unic, sentimente pe care doar filmul le poate induce, prin mijloace originale, fara ajutorul muzicii, al fotografiei sau al povestii. Taxi Driver se pliaza cat se poate de exact pe acest principiu, respectand una din legile fundamentale ale cinematografiei, care din pacate, in zilele noastre este aplicata din ce in ce mai putin.
Martin Scorsese isi arata talentul in scenele care surprind dialoguri cat se poate de ciudate sau lipsite de sens dintre personaje, frustratile si sfortarile personajelor de a intelege lumea din jur. El nu ne arata razboiul, insa prin creionarea lui Travis, il critica in cel mai dur mod. Cu un buget de 1.3 milioane de dolari, Martin Scorsese surprinde un New York inspirat de trairile sale in acest loc, transformandu-l intr-un spatiu al degradarii continue, conceptia sa despre viata care se plia cu cea a scenariului redactat de Paul Schrader, ducand la realizarea unui adevarat succes cinematografic.
Taxi Driver desi are 4 nominalizari la Oscar( cel mai bun film, cel mai bun actor in rol principal-Robert De Niro, cea mai buna actrita in rol secundar- Jodie Foster, si cea mai buna muzica-Bernard Herrmann), se inscrie pe lista marilor filme ce au pierdut potul cel mare: Oscar pentru cel mai bun film. Se consoleaza insa cu un Palme D’or obtinut la Cannes.
Influentat stilistic de expresionismul lui Lang, de realismul rece si distant al lui Bresson, dar si de violenta din filmele de groaza ale lui Roger Corman, Taxi Driver se inscrie cu succes in seria filmelor de referinta din istoria cinematografiei mondiale.
Rating: 
Coloana sonora(Soundtrack) Taxi Driver (1976)
Trailer Taxi Driver (1976)
Download subtitrare Taxi Driver (1976)
Subtitrare pentru varianta de 1 si 2 cd: aici
Alte recenzii de filme: |
