Acest film este, inainte de toate, un act de curaj din partea regizorului iranian Abbas Kiarostami, care produce, scrie si regizeaza un film avand o tema tabu pentru lumea islamica: sinuciderea. Pelicula a declansat un intens mediatizat scandal in Iran si intrega lume araba, autoritatile fiind decise sa ii interzica lui Kiarostami plecarea in afara tarii. Pe ultima suta de metri, cineastul a fost lasat sa ajunga la Cannes, la premiera filmului sau, care avea sa castige, in cele din urma, cea mai importanta distinctie a festivalului: trofeul Palme d’Or. Traducerea in romana a titlului este Gustul cireselor, iar filmul il recomand pasionatilor de cinematografie de arta.

Intr-un peisaj dezolant de la marginea Teheranului, intr-o cariera de piatra, domnul Badii (Homayoun Ershadi) merge incet cu Range Rover-ul sau si se uita atent la fetele fiecarei persoane pe care o vede. Nu stim ce cauta, dialogul lipseste timp de minute bune, iar Abbas Kiarostami lasa linistea sa se astearna incet ca praful care inconjoara acest peisaj trist si murdar plin de oameni saraci care cauta munca. Dupa o jumatate de ora inca suntem in ceata, dar intriga se dezvaluie cu senzualitatea cu care o cadana isi da jos voalul de pe chip. Domul Badii vrea sa se sinucida si are nevoie de o persoana care sa arunce cateva lopeti de pamant pe trupul sau. Si-a sapat deja groapa si planuieste sa ramana in ea, asteptand ca o cutie intreaga de somnifere sa il transporte intr-o lume mai buna, caci de cea in care traieste s-a saturat. Incercarile sale de a gasi persoana potrivita nu reusesc din prima, pentru ca un bun musulman nu poate fi de acord cu un asemenea gest, dar salvarea vine de la un barbat la fel de disperat ca si el, cu o tentativa de sinucidere la activ si un copil grav bolnav, pe care l-ar putea ajuta cu banii pe care domnul Badii ii promite.

Filmul lui Abbas Kiarostami curge usor, este poezie curata, dialogul ascunde nenumarate simboluri, la fel si actiunea propriu-zisa. Oricum, nu este o pelicula de vazut oriunde si oricand, mai ales ca la nivel de actiune nu se intampla mare lucru (teoretic). Filmul trebuie urmarit din cu totul alte unghiuri, fiti atenti la drama, la peisaje, la simboluri, interpretarea plina de forta a actorilor, disperarea din ochii oamenilor de rand, monologurile pasagerilor din masina domnului Badii. Ta’m e guilass este un film important pentru lumea islamica, dand curaj si altora sa isi expuna ideile in alte arte. Palme d’Or-ul a rasplatit mai mult curajul regizorului, nu neaparat filmul in sine, dar controversele sunt mereu bune in lumea cinematografica, asa ca nu mai ai nevoie de alta publicitate. Va recomand sa urmariti aceasta pelicula, dar numai daca va place minimalismul.

Nota cineblog : 9

Coloana sonoră (Soundtrack) Ta’m e guilass (1997)

Trailer Ta’m e guilass (1997)

Download subtitrare Ta’m e guilass (1997)

Subtitrare in limba engleza pentru varianta de 1 cd: aici