Au venit prea tarziu si au stat prea mult.

Westernul a fost inteles de multi regizori drept o mitologizare a istoriei Americii, o eroizare a unui univers grandios, iar personajul principal a fost mereu un om cu trasaturi hiperbolizate, un om perfect, manuitor abil al pistolului, de multe ori un personaj in sine, o fiinta perfecta, fara indoiala. A aparut Sergio Leone, care a facut din Clint Eastwood un cu totul alt tip de protagonist de western, cu defecte, cu trasaturi negative, dar totusi un erou. Sam Peckinpah, regizorul acestui interesant The Wild Bunch, sintetizeaza schimbarea de atitudine fata de toate elementele care au facut din western ceea ce Andre Bazin numea “filmul american prin excelenta”. Astfel apare o noua formula de exprimare cinematografica a genului consacrat de cineasti precum John Ford si Howard Hawks: demitizarea prin western. Cowboy-ul nu mai este insotit de o aureola de om infailibil, eforturile sale sunt lipsite de sens, iar aspiratiile sale nu mai sunt indreptate spre binele unei colectivitati, ci numai spre cele ale propriului eu. Sergio Leone si Sam Peckinpah sunt reprezentantii de seama ai acestei noi schimbari de viziune. Violenta exacerbata, disperarea, fuga dupa sume uriase de bani, comori ascunse, distrugerea asezarilor umane, teama, intoleranta fata de populatiile straine (mexicani si indieni) sunt noile motive cinematografice ale genului western. Trilogia Dolarilor, Once Upon a Time in the West si The Wild Bunch sunt exemple in acest sens.

Hoarda salbatica, filmul pentru care Sam Peckinpah va ramane in memoria cinefililor de pretutindeni, ne aduce intr-un vest mai salbatic decat cel pe care il stim din productiile cu un aer poetic ale lui John Ford. John Wayne, arhetipul eroului din acest spatiu, nu mai exista. In locul sau apar barbati cu trasaturi fizice care ne trimit imediat cu gandul mai mult spre eroii intruchipati de Lee Van Cleef in westernurile lui Leone.