Dragostea lui pentru ea a facut ca soarta sa se schimbe.

Eu am o vorba de la care nu ma abat niciodata: spune-mi ce filme vezi ca sa iti spun cine esti. Daca te prezinti in fata usii mele si imi spui ca, in opinia ta, Federico Fellini este mai bun decat Bergman, dar acesta din urma reuseste sa dea forma mult mai bine continutului filosofic inaccesibil, ca Being John Malkovich este capodopera anilor ‘90, ca George Costanza este personajul tau preferat din Seinfeld si razi la filmele lui Woody Allen chiar si cand povestea este dramatica, atunci esti de-al meu, insa daca te lauzi in gura mare ca ai inteles Avatar, iar tu consideri ca asta te face special, sau mergi pe strada imbracat(a) intr-un tricou cu A Walk to Remember, ori declari public faptul ca If Only este un film bun si ai fost atat de emotionat la vederea lui incat ai lasat o lacrima sa iti brazdeze obrazul, atunci mi se face cam mila si putin sila de tine. If Only este un film foarte respingator. Posterul este realizat intr-o maniera care tradeaza o lipsa crasa de bun gust, iar aceasta caracteristica o vom gasi prezenta si in film, in absolut fiecare secventa filmata. Un alt aspect care mi-a indus o puternica stare de aversiune fata de aceasta opera este prezenta in distributie a unei actrite fata de care manifest un accentuat sentiment de antipatie, Jennifer Love Hewitt. Si nu pentru ca n-ar arata bine, ci pentru ca este lipsita de talent, dar continua sa primeasca roluri in diverse filme, ceea ce nu mi se pare deloc just.

Actiunea filmului pare a fi fost redactata dupa ce autoarea Christina Welsh a organizat un sondaj de opinie avand scopul de a aduce la lumina modul in care ar trebui sa arate un film pe placul femeilor casnice ajunse la menopauza, al adolescentelor care cred ca dragostea este cel mai important lucru din lume, o forta de neinvins si alte lucruri invatate din A Walk to Remember, precum si al minoritatii gay, o comunitate din ce in ce mai insemnata.

Am uitat deja tot ce simteam pentru tine.

Cand Charlie Kaufman se aseaza in fata biroului si se gandeste la actiunea noului film, nu isi pune intrebarile pe care Michael Bay cu siguranta le-ar avea? “Unde bagam exploziile?” sau “Sa mai introduc vreo scena cu elicoptere la apus?”. Teritoriul pe care actiunea unui film scris de Charlie Kaufman se desfasoara este creierul uman, locul unde nebunia poate fi dezlantuita foarte rapid, iar fantezia apare de la sine. Eternal Sunshine of the Spotless Mind nu este decat o alta veriga dintr-un lant de scenarii impecabile scrise de marele maestru, care inainte de aceasta productie si-a lasat amprenta definitiv in cinematografia mondiala prin Being John Malkovich si Adaptation..

Regia este semnata de francezul Michel Gondry, care poseda o afinitate pentru comedia de alta natura decat cea pe care o cunoastem din filme precum Dumb & Dumber sau Liar Liar. Culmea, cel ales pentru a portretiza personajul principal din acest film este nimeni altul decat Jim Carrey, ajutat sa ajunga in aceasta postura si de rolurile foarte bune avute in The Truman Show si Man on the Moon. Pentru rolul principal feminin a fost preferata o actrita “serioasa”, Kate Winslet, cea care nu are cum sa dea gres nici macar intr-un film cu gemenele Olsen. Intriga filmului este putin cam neobisnuita fata de tot ce am vazut pana acum intr-un film de dragoste.

Se fura una bucata tablou, se iau cativa interlopi , se coace o intriga si obtinem un film de Guy Ritchie .

Cred ca Zoso s-a exprimat cel mai bine si mai concis in legatura cu acest film. Daca ti-au placut Snatch. si Lock, Stock and Two Smoking Barrels, atunci RocknRolla este un film care nu te va dezamagi, pentru ca pastreaza acelasi stil inconfundabil, montajul senzational al scenelor, muzica buna pe coloana sonora, actorii joaca mai mult decat decent, practic ai tot ce vrei de la un film de actiune britanic.

Guy Ritchie este cunoscut mai mult pentru relatia sa cu Madonna, care s-a incheiat cu un divort intens mediatizat. Toata aceasta tarasenie a avut un impact negativ asupra carierei regizorului britanic, care imediat dupa casatoria cu solista pop a inceput sa faca filme din ce in ce mai proaste, culminand cu monstruozitatea aceea numita Swept Away (unde si sotia sa a avut un rol destul de maricel), care i-a adus si o Zmeura de aur in palmares.