Dupa ce anul acesta Sandra Bullock a scos numai productii mediocre, facute pentru a obtine profit si pentru a atrage lumea in cinematografe, iata ca inca mai exista sperante pentru aceasta actrita care a cam trecut de prima ei tinerete. The Blind Side este povestea emotionanta a lui Michael Oher, un tanar de culoare ce face parte dintr-o familie destramata de droguri si de un destin specific suburbiilor. John Lee Hancock, cel ce mai are in portofoliul sau filme precum The Alamo (2004) sau The Rookie (2002), este regizorul si scenaristul acestei drame de exceptie. Povestea este o adaptare a cartii lui Michael Lewis, bazata pe o poveste reala.

Leigh Anne Tuohy (Sandra Bullock) este o femeie independenta cu o familie exemplara: un sot impecabil, o fiica normala si un baiat foarte energic. Desi aparent este o dura, lipsita de orice sentimente, lucrurile se schimba radical cand da peste Michael Oher, un tanar de culoare de la scoala fiului sau. Avand doar hainele de pe el, Mike traieste pe unde apuca, pentru el neexistand notiunea de acasa. Leigh Anne ia o decizie un pic surprinzatoare pentru familia ei si ii ofera lui Big Mike un adapost pentru o scurta perioada. Insa pe masura ce saptamanile trec femeia incepe sa tina la

Acesta nu este un fel de a trai, este un fel de a muri.

Ce pot sa spun despre acest film? Nu prea multe. Tin minte ca l-am vazut mai demult la TV, cel putin o mica parte din el si eram curioasa sa-l revad. Am observat pe imdb ca nota filmului este 5.8 si sincer o merita. Bine, sunt filme mult mai proaste care au note mai mari, dar nu totul e corect in viata. Subiectul filmului este destul de interesant, dar Betty Thomas, regizorul, reuseste sa realizeze un film foarte slab. Gwen (Sandra Bullock) este acel tip de femeie careia ii place sa mearga la petreceri sa se drogheze si in special sa bea. Cum ajung acest tip de persoane intr-o asemenea stare? Filmul ne da raspunsul. Totul are legatura cu trecutul. Dupa ce tatal ei a murit, mama sa a devenit o alcoolica, iar ea fiind mezina familiei a fost cea mai afectata de lipsa de neglijenta pe care a primit-o.

Asadar, dupa ce Gwen si iubitul ei (Dominic West) se fac de ras la nunta surorii ei, Lily (Elizabeth Perkins) ea conduce beata si loveste o casa. Gwen primeste o sentinta de 28 de zile la o clinica de dezalcolizare si dezintoxicare. In primele zile ea ade prada tentatiei si fuge impreuna cu iubitul sau de la clinica. Asta ar fi cam singurul ei moment de nesiguranta, ceea ce mi se pare destul de stupid avand in vedere cat de grava era problema ei cu alcoolul.

Crezi ca stii cine esti? Nu esti nici macar pe aproape.

Incepand cu American Beauty, filmul american a inceput sa isi indrepte din nou atentia asupra subiectelor mai mici, dar profunde, realiste si in special a problemelor pe care societatea contemporana le are. Crash, scris si regizat de Paul Haggis, este un film facut cu foarte putini bani. Regizorul a folosit interioare ale casei sale, masinile celor din echipa de filmare, iar distributia a acceptat sa lucreze pe salarii mai mici decat de obicei. Nimic din toate acestea nu se vede pe ecran, caci rezultatul final este surprinzator, iar mesajul si modalitatea de a-l transmite reusesc in cele din urma sa razbeasca dincolo de panza alba a ecranului. Crash este considerat, alaturi de Mystic River, Magnolia si American Beauty, unul dinter cele mai bune filme americane ale ultimilor douazeci de ani, fiecare dintre ele dand o palma Hollywood-ului superficial si reusind sa isi impuna viziunea fara a dispune de bugete mari provenite de la marile studiouri.

Din distributia alcatuita de Paul Haggis fac parte nume mai mult sau mai putin cunoscute. De la rapperul Ludacris si pana la reputatii Don Cheadle si Terrence Howard, niciunul dintre actori nu se lasa mai prejos si ofera interpretari sincere si puternice. Scenariul spune mai multe povesti, care aparent par a nu avea vreo legatura una cu cealalta, dar care ajung la un anumit punct sa se intretaie si sa creeze un intreg.