Perioada de timp dintre anuntarea nominalizarilor pentru Globurile de Aur si premiile Oscar este aur curat pentru mine. Dupa Up in the Air, The Hurt Locker, A Serious Man si multe alte filme bune, i-a venit randul si lui An Education. Regizat de Lone Scherfig, o regizoare daneza care s-a facut remarcata prin participarea la miscarea Dogma 95, initiata de Lars von Trier si Thomas Vinterberg. Desi An Education este primul film al ei pe care il vad, felul in care isi contureaza personajele si construieste conexiunile intre personaje mi-au starnit interesul si pentru celelalte opere ale sale, in special cele realizate in Danemarca natala. An Education nu mi-a oferit doar prilejul de a fi initiat in opera unei cineaste de valoare, ci mi-a dat sansa de a urmari la lucru una dintre cele mai bune actrite tinere, Carey Mulligan, pe care o mai vazusem in Pride & Prejudice, insa cand avea doar optsprezece ani. Am ramas uluit de frumusetea inocenta pe care o transmite mult dincolo de ecranul neinsufletit, dar mai ales de incredibila capacitate de a da totul in fiecare scena. Acest film ar fi fost o drama destul de buna, dar usor de trecut cu vederea daca nu ar fi existat acest aport incomensurabil din partea tinerei actrite. Carey Mulligan creeaza un rol care m-a dus imediat cu gandul la spontaneitatea lui Audrey Tautou in Amelie.

Lone Scherfig a ales o distributie destul de inchegata. Imediat il veti remarca pe Alfred Molina, o figura pe care toti cinefilii o cunosc, dar putini ii stiu numele. In roluri secundare avem placerea de a le urmari pe Emma Thompson, o actrita care nu are nevoie de prezentari, si pe Sally Hawkins, castigatoarea de anul trecut a Globului de Aur pentru rolul din comedia Happy-Go-Lucky, un film pe care nu prea l-am gustat. Carey Mulligan este Jenny, o fata desteapta, draguta, muncitoare, eleva de prestigiu al unui liceu de fete dintr-o suburbie londoneza. Visul ei este de a studia la Oxford dupa incheierea studiilor liceale.