Sa spunem ca intr-o buna zi va vine cheful de o comedie, dar sunteti satui de aceleasi glume fara savoare oferite de cinematografia americana contemporana si va reorientati spre “batranul continent”, mai precis in peninsula Iberica, si uitandu-va pe filmografia lui Pedro Almodovar observati scris cu litere mari titlul Matador. Aceasta este o comedie de Almodovar, dar personajele si actiunea propriu-zisa te indreapta mai mult spre un thriller de natura psihologica. Personajele sunt complexe si iesite din comun, dar nu intr-un fel comic. Avem un fost toreador pe care il surprindem masturbandu-se la un film horror si despre care aflam mult mai tarziu ca atinge satisfactia sexuala doar omorandu-si partenerii, o femeie construita dupa asemanarea toreadorului, o adevarata vaduva neagra care atinge orgasmul doar dupa ce barbatul si-a dat ultima suflare si, in fine, personajul lui Antonio Banderas, un tanar care innebuneste din cauza influentei pe care mama sa o exercita asupra lui si a presiunii pe care secta religioasa din care face parte i-o transmite.

Angel (Antonio Banderas) este membru al Opus Dei, cu o mama obsedata de religie, lucru care il afecteaza atat de mult incat intr-o noapte instinctele ii spun sa o violeze pe vecina sa

O poveste de dragoste … bine legata.

Comedia neagra este un gen pe care Pedro Almodovar il stapaneste la perfectiune, iar atunci cand doi actori precum Antonio Banderas si Victoria Abril isi dau consimtamantul de a se lasa purtati de imaginatia infinita a regizorului spaniol, nici noua nu ne mai ramane decat sa admiram plini de uimire inca o opera de arta marca Almodovar. Leaga-ma strans nu a fost prea bine primit peste tot, mai ales in America, dar in Europa s-a bucurat de respectul cuvenit si a fost apaludat la scena deschisa in cadrul proiectiei de la festivalul de la Berlin, fiind apoi nominalizat si la premiile Cesar, precum si la Goya, distinctiile oferite de Academia Spaniola de Film. Penelope Cruz marturisea intr-un interviu mai vechi faptul ca prestatia puternica pe care Victoria Abril a realizat-o in acest film a determinat-o sa se apuce de actorie, in timp ce pentru Antonio Banderas acest rol inseamna consacrarea care ii va aduce contracte peste Ocean, unde il vom vedea in anii ‘90 construindu-si imaginea de star latino in filme precum Desperado si The Mask of Zorro.

Proaspat eliberat din inchisoare, Ricky (Antonio Banderas) este decis sa isi urmeze cursul vietii si sa isi gaseasca o femeie pe care sa o ia in casatorie si cu care sa aiba copii. Tinta pe care o are in vizor nu este o fata obisnuita, ci actrita Marina Osorio (Victoria Abril), un star al filmelor de duzina si cu un scurt trecut in industria pornografica. Ricky ii lasa un mic cadou in geanta din cabina, dar fura toti banii pe care ii gaseste prin celelalte buzunare, iar apoi o urmareste pe Marina pana in fata apartamentului ei, unde va profita de o usa deschisa si va intra cu forta.

Umorul lui Pedro Almodovar este vizibil cam in orice film de-al sau. Oricat de dramatic ar fi subiectul, spaniolul nu ramane niciodata conectat doar pe o singura stare, tensiunea fiind mereu taiata de un personaj mai aparte sau de o serie de replici spumoase. Desigur, Almodovar nu are nici caracterul exploziv al lui Kusturica, nici dispozitia spre ludic a lui Jeunet, dar si-a pastrat filonul sau propriu si este bun. Mujeres al borde de un ataque de nervios, adica pe romaneste Femei in pragul unor crize de nervi, este o comedie neagra, dar si o parodie usoara a filmelor spaniole siropoase care ne-au invadat si pe noi prin anii ‘90 si au derivat mai tarziu in telenovele latino-americane vizionabile 24 de ore din 24 pe anumite canale specializate. Povestea lui Almodovar este exact o telenovela comprimata in putin sub nouazeci de minute, dar bine jucata, foarte comica si care exploateaza la maxim tipologiile de personaje pe care le vedem in seriale mai sus amintite.

Pepa (Carmen Maura) este o actrita pe care o putem vedea in filme pentru televiziune si telenovele care o obliga sa joace si in reclamele sponsorilor productiei. Desi arata foarte bine si nu putem spune ca nu are o cariera interesanta, Pepa nu are deloc noroc in dragoste, fiind proaspat parasita de barbatul de care a fost indragostita pana peste cap si pentru care ar fi facut absolut orice. Ivan (Fernando Guillen) o evita acum, dar tot trebuie sa isi mai ia o valiza cu toate lucrurile lasate in apartamentul ei, dar cu toate astea tot nu este atat de curajos incat sa dea ochii cu femeia atat de deprimata incat ia cantitati uriase de morfina si ajunge sa dea foc patului unde, cel mai probabil, a petrecut clipe memorabile alaturi de fostul ei iubit.

O parte din fiecare femeie este o mama/actrita/sfanta/pacatoasa.

Foarte putini regizori reusesc sa patrunda cu adevarat in mintea si sufletul unei femei, iar daca vrem sa invatam ceva legat de acest subiect, trebuie neaparat sa-i urmarim filmele lui Pedro Almodovar. Todo sobre mi madre este, fara indoiala, punctul de maxim pe care cineastul spaniol il atinge, asta dupa superbele Mujeres al borde de un ataque de nervios, Tacones lejanos si Carne tremula. Aceasta productie ii aduce lui Almodovar primul Oscar din cariera, precum si premiul pentru regie la festivalul de la Cannes. Scenariul, care o are in prim plan pe o femeie care isi pierde fiul intr-un accident, este construit in jurul unor motive cinematografice foarte importante pentru Almodovar, tocmai din aceasta cauza acest film este privit drept o creatie completa a marelui maestru.

Manuela (Cecilia Roth) si-a crescut baiatul singura si fara pic de ajutor din partea celor din jurul sau, de aceea isi iubeste atat de mult fiul si simte ca daca acestuia i s-ar intampla ceva, atunci cerul ar cadea peste ea. Esteban se afla la varsta la care isi doreste sa afle secretele pe care mama sa i le ascunde, in special cele legate de identitatea tatalui sau, lucru foarte bine tinut secret. Talentul de scriitor al fiului ei se transforma intr-o povestire pe care acesta i-o da sa o citeasca si care poarta titlul sugestiv “Totul despre mama mea”.