E rea. Si nu e doar rautatea din liceu.

Megan Fox. “Ce bunaciune”, “Ce femeie fatala”, “Ce i-as da-o”, sunt doar cateva din vorbele pe care le aud zilnic atat in randul colegilor mei, cat si pe forumuri, site-uri de profil si tot ce tine de retele de socializare. Ce naiba este atat de special la Megan Fox, in afara de corpul ala plin de machiaj si droguri pentru mentinerea dietei?! Cunosc sute de exemple de femei mai frumoase decat Fox, care inspira cat de cat sentimentul unei femei adevarate, si nu impresia unei dame de companie care pentru cateva sute de euro in plus iti aplica “pachetul intreg”. Lumea este proasta si tine sa o aseze pe un piedestal pe Megan Fox, cand in fond aceasta popularitate nu este decat bazata pe un sex oral continuu pe care actrita il aplica fanilor insetati de orice declaratie cu continut sexual care sa le mai ofeze ocazia de a visa si de a-si face iluzii. Jennifer’s Body face parte din categoria filmelor “mi-as trage un glont in cap pentru a scapa de suferinta”, un jeg de film care ne-o ofera pe Megan in toata “frumusetea” ei. Talentul ei inexistent m-a scarbit inca de la debutul actiunii, iar orice cuvant ce iese din gura divei de carton mi-a starnit un acut sentiment de dispret fata de producatorii acestui film. Karyn Kusama merita cativa ani de inchisoare pentru aceasta productie, cat despre Diablo Cody, cea care a scris scenariul, merita expulzata intr-o tara de lumea a treia, unde sa simta suferinta generata publicului.

Povestea le urmareste pe Jennifer (Megan Fox) si pe Needy (Amanda Seyfried), doua colege si prietene foarte bune. Pe de o parte Jennifer este populara, cunoscuta in intreaga scoala, pe cand Needy este o tocilara convinsa. In ciuda

Razbunarea se apropie.

In seara aceasta mi-am dat seama de ce filmele romanesti nu se bucura de succesul cuvenit. Este simplu, pentru ca niciunul nu a trecut prin mainile lui Michael Bay, care sigur ar fi pus roboti prin ele, cateva efecte speciale, glume slabe la care sa rada orice spectator rontaitor de popcorn. Imi aduc aminte de ziua cand am vazut Pescuit sportiv alaturi de inca sase oameni intr-o sala de peste trei sute de locuri. De data aceasta pana si locurile din primul rand au fost ocupate, dar nu asta m-a enervat, initial fiind bucuros sa mai vad o sala de cinema plina ochi. Am fost scos din sarite de calitatea publicului romanesc, care nu are o educatie a filmului bun si rade la cele mai slabe faze de umor, niste momentele de joasa factura vazute printr-o tona de alte filme. Ma mira faptul ca un om inca mai poate macar schita un zambet atunci cand un personaj se loveste cu capul de un obiect suspendat. Mi se pare ciudat ca trei sute de persoane pot rade in hohote atunci cand vad doi caini in exercitiul imperecherii. Iar cel mai tare ma surprinde ca inca mai sunt idioti care spun ca The Hangover este un film slab, iar Transformers o capodopera.

Shia LaBoeuf este un actor foarte bun, iar pe viitor trebuie neaparat urmarit. Chiar si inclus intr-un film cu scenariu scris de pusti de gradinita si avand in spatele camerei un regizor mai slab decat Uwe Boll, acest tanar actor a reusit sa ma impresioneze cu natureletea sa, pentru ca va dati seama ca el nu vorbeste cu roboti, ci cu un ecran albastru. Megan Fox este si ea o talentata actrita. Are un fund de nota zece, lucru pe care Michael Bay are grija sa il sublinieze inca de la prima scena, atunci cand ne-o prezinta pe cea mai sexy femeie din lume intr-o pozitie mai mult decat sugestiva pe o motocicleta.