Pute­rea nu poate dis­truge destinul.

Pen­tru multi fani ai seriei The God­fa­ther, par­tea a treia a insem­nat o mare dez­a­ma­gire, in ciuda unor recen­zii pozi­tive venite din par­tea cri­ti­ci­lor impor­tanti, pre­cum si a celor sapte nomi­na­li­zari la Oscar, inclu­siv pen­tru regie si cel mai bun film. Ade­va­rul este ca fil­mul care intre­geste tri­lo­gia se inde­par­teaza foarte mult de esenta pri­me­lor doua si apuca alte carari, in ace­lasi simtandu-se si o acuta lipsa de inspi­ra­tie in par­tea de sce­na­riu, care de data aceasta a fost unul ori­gi­nal, scris spe­cial pen­tru ecran de ace­easi echipa for­mata din Mario Puzo si Francis Ford Coppola. Al Pacino revine in rolul lui Michael Cor­le­one, dar pare ca nu se mai rega­seste atat de bine in pie­lea unui per­so­naj ajuns la o var­sta vene­ra­bila si peste care au tre­cut multe eve­ni­mente grele. Din vechea dis­tri­bu­tie le vom mai regasi doar pe Diane Kea­ton si pe Talia Shire, res­tul per­so­na­je­lor cunos­cute din fil­mele ante­ri­oare dis­pa­rand din scena. Francis Ford Coppola face o ale­gere buna si una total gre­sita. Deci­zia buna este coop­ta­rea lui Andy Gar­cia in rolul nepo­tu­lui lui Michael Cor­le­one, iar deci­zia nein­spi­rata este dis­tri­bu­i­rea fii­cei sale, Sofia Coppola, in rolul fetei lui Cor­le­one, cea care se va implica intr-o rela­tie inces­tu­oasa cu varul ei.

Michael Cor­le­one (Al Pacino) a tre­cut peste peri­oada grea aba­tuta asu­pra sa in anii ’50, iar acum sun­tem in 1979, cand este unul din­tre cei mai puter­nici oameni din Ame­rica, dar simte ca sfar­si­tul i se apro­pie si este cazul sa isi gaseasca un inlo­cu­i­tor. Fil­mul il sur­prinde pe capul fami­liei Cor­le­one incer­cand sa obtina ier­ta­rea pen­tru paca­tele sale, el transormandu-se intr-un filan­trop si lasand la o parte delic­tele si fara­de­le­le­gile comise de gru­pul sau mafiot.

I’ll make you an offer that you can’t refuse.

Pen­tru ca luna iulie va fi dedi­cata fil­me­lor cu gan­gs­teri, m-am gan­dit ca cel mai potri­vit ar fi sa ince­pem acest peri­plu cine­ma­to­gra­fic prin lumea Mafiei cu pro­duc­tia care a sta­bi­lit stan­dar­dele pen­tru acest gen: The God­fa­ther. Pen­tru multi cine­fili acesta este cel mai bun film rea­li­zat vreo­data, pen­tru altii este o cre­a­tie mai impor­tanta decat Biblia si nu poti vorbi alt­fel decat la super­la­tiv des­pre Nasul. Cert este ca niciun alt film nu a ramas atat de bine impreg­nat in memo­ria colec­tiva. Felul in care Mar­lon Brando vor­beste jucandu-l pe Don Vito Cor­le­one este greu de uitat, iar acele deco­ruri gran­di­oase impre­sio­neaza orice spec­ta­tor indi­fe­rent de cul­tura sa cine­ma­to­gra­fica acu­mu­lata. Intal­ni­rea mea cu Nasul s-a con­su­mat rela­tiv recent, acum nu mai mult de doi ani, dar nu ai cum sa uiti prea usor un ase­me­nea film, iar ten­dinta natu­rala este de a con­ti­nua sa il revezi la nesfarsit.

Roma­nul lui Mario Puzo a fost scris dupa multi ani de cer­ce­tari labo­ri­oase, iar atunci cand a fost lan­sat, cri­ti­cii lite­rari nu au con­te­nit cu elo­gi­ile. Era clar ca un ase­me­nea mate­rial nu avea cum sa nu atraga aten­tia pro­du­ca­to­ri­lor de la Hol­lywood. Ar fi fost chiar pacat sa nu vedem si un film bazat pe o carte foarte buna, mai ales una de tipul Nasu­lui. Ser­gio Leone a fost pri­mul con­tac­tat pen­tru a pre­lua sar­cina de a ecra­niza roma­nul lui Mario Puzo, dar a refu­zat spu­nand ca pre­ga­teste un alt film cu gan­gs­teri, Once Upon a Time in Ame­rica, lan­sat abia doi­spre­zece ani mai tar­ziu. Intr-un inter­viu, la multa vreme dupa ce Nasul fusese lan­sat, Leone a decla­rat ca regreta ca nu a accep­tat oferta de a regiza un ase­me­nea film. Albert S. Ruddy, pro­du­ca­to­rul fil­mu­lui, a decis ca Francis Ford Coppola ar fi omul potri­vit pen­tru a lucra cu un ase­me­nea sce­na­riu, in ciuda apa­ren­tei sale lipse de experienta.