De-a lungul timpului, aceasta poveste a lui Charles Dickens a beneficiat de numeroase ecranizari. Prima aparitie al ui Scrooge intr-un film a avut in loc in anul 1908 in cadrul scurtmetrajului A Christmas Carol. Aventura lui Scrooge pe marele ecran a continuat in anii ce au urmat in productii mai mult sau mai putin reusite, incantand publicul cu o poveste ce a facut istorie. In 2009, publicul este martorul unei noi ecranizari animate realizate in tehnologia IMAX. Daca instantele surprinse si peisajele peste care zboara Scrooge sunt deosebite int formatul standard, in formatul 3D atmosfera creata este una fabuloasa. Cu totii stim povestioara si atunci ne intrebam la ce folos inca un film pe aceasta tema? Indraznesc sa raspund la aceasta intrebare: cel mai probabil acest film este realizat din interese financiare. Intrucat in ultima vreme publicul a dezvoltat un apetit crescut pentru filmele 3D si cand in spatele personajelor gasim voci ale un actori celebri precum  Jim Carrey, Colin Firth, Robin Wright Penn sau Bob Hoskins ne intrebam cum oare ar putea da gres producatorul acestui film.

Cand am observat ca Robert Zemeckis ocupa cele mai importante functii in acest film (producator, regizor, scenarist) am ramas uimit. Am facut o scurta calatorie in timp si mi-am adus aminte ca in 1987 era nominalizat la Oscar pentru cel mai bun scenariu (Back to the Future) si ca in 1995

Am uitat deja tot ce simteam pentru tine.

Cand Charlie Kaufman se aseaza in fata biroului si se gandeste la actiunea noului film, nu isi pune intrebarile pe care Michael Bay cu siguranta le-ar avea? “Unde bagam exploziile?” sau “Sa mai introduc vreo scena cu elicoptere la apus?”. Teritoriul pe care actiunea unui film scris de Charlie Kaufman se desfasoara este creierul uman, locul unde nebunia poate fi dezlantuita foarte rapid, iar fantezia apare de la sine. Eternal Sunshine of the Spotless Mind nu este decat o alta veriga dintr-un lant de scenarii impecabile scrise de marele maestru, care inainte de aceasta productie si-a lasat amprenta definitiv in cinematografia mondiala prin Being John Malkovich si Adaptation..

Regia este semnata de francezul Michel Gondry, care poseda o afinitate pentru comedia de alta natura decat cea pe care o cunoastem din filme precum Dumb & Dumber sau Liar Liar. Culmea, cel ales pentru a portretiza personajul principal din acest film este nimeni altul decat Jim Carrey, ajutat sa ajunga in aceasta postura si de rolurile foarte bune avute in The Truman Show si Man on the Moon. Pentru rolul principal feminin a fost preferata o actrita “serioasa”, Kate Winslet, cea care nu are cum sa dea gres nici macar intr-un film cu gemenele Olsen. Intriga filmului este putin cam neobisnuita fata de tot ce am vazut pana acum intr-un film de dragoste.

Lumea e o scena…

Televiziunea ne manipuleaza inca de la aparitia ei in viata noastra. Ne indoapa cu reclame, ne obliga sa cumparam cele mai inutile obiecte, ne-a inoculat dictatura noului si a creat vedete din nimic, la fel cum a si reusit sa ingroape oameni in cateva momente. Este clar ca televizorul s-a impus in mai putin de un secol drept un obiect indispensabil din casa fiecaruia, ceea ce nu e tocmai bine. The Truman Show este o taioasa satira la adresa acestui mecanism infailibil numit televiziunea si ne demonstreaza cat de cruda este nevoia omului pentru divertisment, cat de usor se pot manipula sute de milioane de oameni si reprezinta totodata si o critica la adresa stilului de viata american. Filmul este regizat de australianul Peter Weir, cel responsabil cu transformarea lui Mel Gibson intr-un simbol precum James Dean. Peter Weir s-a remarcat atat in Australia, cu filme precum The Year of Living Dangerously si Gallipoli, dar mai tarziu si in SUA, unde a realizat doua filme emblematice pentru anii ‘80, Witness si Dead Poets Society.

Scenariul original ii apartine lui Andrew Niccol, autorul unuia dintre cele mai memorabile filme SF, Gattaca. Jim Carrey evolueaza in partitura principala in rolul lui Truman Burbank, un barbat care duce viata de familie simpla sintr-o suburbie, impartindu-se intre sotie si serviciu. Practic, Truman este tot ceea ce am invatat din filme despre adevarata viata americana, stil pe care American Beauty avea sa-l satirizeze cu virulenta doi ani mai tarziu.

Nu spune ca nu te-am avertizat.

Ceea ce incepe ca un film vesel despre niste pitici jucausi dintr-o padure se transforma instantaneu intr-o poveste trista despre aventurile a doi orfani in cautarea unei noi familii. Vocea lui Jude Law este cea care asigura naratiunea, iar cu lux de amanunte primim detalii despre familia Baudelaire si incendiul care le-a ruinat casa si care lasa in urma trei orfani. Lemony Snicket’s… este un film perfect pentru sarbatorile de Craciun, desi ii lipsesc atmosfera colorata in alb si rosu, decorurile stralucitoare si sunetele de clopotei. Sub comanda regizorului american Brad Silberling il vom putea urmari pe Jim Carrey dand un veritabil recital actoricesc si avand una dintre cele mai comice prestatii din ultimii ani. Pe langa el mai apar si consacratii Dustin Hoffman, Meryl Streep si Timothy Spall.

Dupa moartea parintilor, fratii Baudelaire, Violet (Emily Browning), Klaus (Liam Aiken) si micuta Sunny, raman pe drumuri. In ajutorul lor apare domnul Poe (Timothy Spall), asistentul social care trebuie sa aiba grija de integrarea copiilor Baudelaire intr-o noua familie. Ei ajung la cea mai apropiata ruda a lor, un unchi de care nu au mai auzit niciodata: contele Olaf (Jim Carrey). Acesta traieste intr-o casa care se destrama si in ciuda statutului nobiliar pe care il detine, este aproape falimentar. El ii pune pe copii la treburi infernale, iar acestia se transforma in sclavii personali ai lui Olaf si prietenilor sai. Insa adevaratul plan pus la cale de mintea diabolica a lui Olaf este uciderea copiilor pentru ca averea familiei Baudelaire sa-i revina.