I’ll make you an offer that you can’t refuse.

Pentru ca luna iulie va fi dedicata filmelor cu gangsteri, m-am gandit ca cel mai potrivit ar fi sa incepem acest periplu cinematografic prin lumea Mafiei cu productia care a stabilit standardele pentru acest gen: The Godfather. Pentru multi cinefili acesta este cel mai bun film realizat vreodata, pentru altii este o creatie mai importanta decat Biblia si nu poti vorbi altfel decat la superlativ despre Nasul. Cert este ca niciun alt film nu a ramas atat de bine impregnat in memoria colectiva. Felul in care Marlon Brando vorbeste jucandu-l pe Don Vito Corleone este greu de uitat, iar acele decoruri grandioase impresioneaza orice spectator indiferent de cultura sa cinematografica acumulata. Intalnirea mea cu Nasul s-a consumat relativ recent, acum nu mai mult de doi ani, dar nu ai cum sa uiti prea usor un asemenea film, iar tendinta naturala este de a continua sa il revezi la nesfarsit.

Romanul lui Mario Puzo a fost scris dupa multi ani de cercetari laborioase, iar atunci cand a fost lansat, criticii literari nu au contenit cu elogiile. Era clar ca un asemenea material nu avea cum sa nu atraga atentia producatorilor de la Hollywood. Ar fi fost chiar pacat sa nu vedem si un film bazat pe o carte foarte buna, mai ales una de tipul Nasului. Sergio Leone a fost primul contactat pentru a prelua sarcina de a ecraniza romanul lui Mario Puzo, dar a refuzat spunand ca pregateste un alt film cu gangsteri, Once Upon a Time in America, lansat abia doisprezece ani mai tarziu. Intr-un interviu, la multa vreme dupa ce Nasul fusese lansat, Leone a declarat ca regreta ca nu a acceptat oferta de a regiza un asemenea film. Albert S. Ruddy, producatorul filmului, a decis ca Francis Ford Coppola ar fi omul potrivit pentru a lucra cu un asemenea scenariu, in ciuda aparentei sale lipse de experienta.