Toate articolele cu eticheta: "Globul de aur"
Catch Me If You Can (2002)
(5 votes, average: 10.00 out of 10)
Loading ...February 15th, 2010|Recenzie scrisa de Alexandru Ţîrdea in Biografic, Comedie, Drama|79 views
Adevarata poveste a unei inselaciuni.
Dupa ce a devenit un idol pentru zeci de milioane de fani ai filmului Titanic, Leonardo DiCaprio s-a scufundat in abis, la fel ca si eroul interpretat in productia lui James Cameron. Alegerile pe care le-a facut dupa episodul Titanic au condus la rezultate dezastruoase. Cu exceptia unui mic rol in Celebrity, un film de Woody Allen, tanarul actor si-a etalat chipul adolescentin in esecuri precum The Man in the Iron Mask si The Beach, filme care i-au scazut dramatic cota celui care care o tinea pe Kate Winslet in brate si o invata cum sa zboare. Steven Spielberg a vazut in Leonardo DiCaprio un actor, nu un manechin, asa ca i-a dat un rol pe masura talentului. Sa il joci pe Frank Abagnale Jr., unul dintre cei mai celebri maestri ai inselaciunii, e ca si cum ai primi rolul lui Hamlet. Sunt zeci de tipuri umane ascunse intr-un singur personaj, iar DiCaprio trece acest examen de actorie cu brio. Catch Me If You Can este filmul care a relansat unul dintre cei mai buni actori ai generatiei anilor ‘70, dandu-i lui Leonardo DiCaprio sansa de a renaste, pentru ca apoi sa fie luat sub aripa protectoare a marelui Martin Scorsese si sa fie transformat complet, nu doar ca actor, ci si ca barbat. Filmul lui Steven Spielberg, o comedie plina de suspans, urmareste un joc de urmarire intre un agent FBI zelos si un escroc de talie internationala, expert in falsuri.
Frank William Abagnale Jr. (Leonardo DiCaprio) a dus o copilarie frumoasa in casa familiei sale. Tatal sau (Christopher Walken), un fost militar, a devenit un om de afaceri prosper si i-a asigurat un trai lipsit de griji. Problemele cu Fiscul il aduc pe batranul Abagnale in faliment, astfel ca vechiul stil de viata dispare intr-o clipa. Sotia, nemultumita de noua viata, intenteaza divort, iar Frank fuge de acasa. La numai saisprezece ani, el se specializeaza in falsificarea cecurilor bancare, reusind sa sustraga sume imense din seifurile celor mai mari banci din America.
The Royal Tenenbaums (2001)
(3 votes, average: 9.67 out of 10) Loading ...February 10th, 2010|Recenzie scrisa de Alexandru Ţîrdea in Comedie, Drama|86 views
Familia este o sentinta.
Dupa ce Martin Scorsese a urmarit lungmetrajul de debut al lui Wes Anderson, Bottle Rocket, a declarat ca tanarul regizor ii va calca pe urme. De atunci au trecut multi ani, iar cineastul originar din Texas a cunoscut si gloria, dar si insuccesul. The Royal Tenenbaums este, pana la ora actuala, capodopera sa. Amintind mai degraba de Robert Altman decat de Martin Scorsese, datorita faptului ca ii place sa lucreze cu distributii mari si o face si bine, Wes Anderson isi propune sa realizeze o comedie amara stilata, reusind chiar sa balanteze perfect drama si umorul intr-unul dintre cele mai memorabile filme ale deceniului trecut. Scenariul scris impreuna cu prietenul sau cel mai bun, Owen Wilson, le-a adus celor doi cate o nominalizare la Oscar, singura de pana acum. Afisul filmului este populat de staruri care mai de care mai cunoscute: Gene Hackman, Anjelica Huston, Bill Murray, Ben Stiller, Gwyneth Paltrow, Danny Glover, Luke Wilson si Owen Wilson. Istoria ne-a demonstrat in repetate randuri ca productiile care aduna numeroase vedete sunt sortite esecului, dar Wes Anderson le acorda fiecaruia in parte roluri inedite, caracteristica obisnuita a oricarui film al regizorului american, specialist in constructia personajelor iesite din comun.
Naratiunea calda a lui Alec Baldwin ne introduce intr-un univers parca paralel cu cel in care traim noi. Familia Tenenbaum a cunoscut apogeul in anii ‘70, atunci cand cei trei copii ai lui Royal (Gene Hackman) si Etheline (Anjelica Huston) se faceau remarcati drept genii precoce. Chas isi deschide o afacere din frageda copilarie si se imbogateste, Margot, fiica adoptiva, scrie piese ce ajung sa fie produse de diferite teatre, in vreme ce Richie intra in tenisul profesionist de la unsprezece ani. Anii trec, iar gloria de altadata apune.
Memento (2000)
(18 votes, average: 9.89 out of 10) Loading ...February 8th, 2010|Recenzie scrisa de Marius in Drama, Thriller|157 views
Memoriile sunt irelevante când iei în considerare faptele
Memoria este unul din elementele cheie care separă omul de animal. Este un aspect fundamental al personalităţii şi definirii noastre ca entitate raţională. Însă ea este modelată de experienţele noastre şi de mediul în care acestea au loc. De asemenea, memoria poate fi inconcludentă şi uşor alterată. Roagă mai multe persoane să descrie un eveniment la care au participat şi vei obţine un numar de variante egal cu numărul de persoane chestionate. Cu toate că memoriile posedă un grad ridicat de subiectivism, ele sunt esenţiale pentru existenţa omului. Filmul abordează numeroase aspecte legate de meorie, în special posibilitatea de manipulare a acesteia.
Personajul principal al peliculei este Leonard Shelby (Guy Pearce), un fost detectiv în domeniul asigurărilor care încearcă să-l găsească pe omul care i-a violat şi ucis soţia.
Das weisse Band - Eine deutsche Kindergeschichte (2009)
(2 votes, average: 10.00 out of 10) Loading ...January 30th, 2010|Recenzie scrisa de Alexandru Ţîrdea in Drama|162 views
Germanul Michael Haneke este un regizor caruia ii place sa socheze. S-a vazut in Funny Games, apoi si in superbul Caché, dar cu Das weisse Band ne ia prin surprindere tocmai prin totala schimbare de stil. Cu o actiune plasata cu putin timp inainte de declansarea Primului Razboi Mondial, filmat in alb si negru, Panglica alba este inca o poveste in care Haneke ne vorbeste despre fortele ascunse ale raului, cele despre care toti stiu ca exista, dar nimeni nu poate fi sigur unde se ascund. Regizorul isi propune un scop destul de dificil de atins cu aceasta productie care i-a adus premiul Palme d’Or, in 2009, el urmarind sa surprinda in cele peste doua ore de film modul in care rautatea se naste in oameni, felul in care acest sentiment actioneaza, iar locul desfasurarii actiunii, un sat german izolat, ne permite sa observam felul in care oamenii se schimba atunci cand in aer pluteste mirosul crimei. Desi beneficiaza de un scenariu pe care multi l-ar cataloga drept static, Michael Haneke isi construieste pledoaria astfel incat spectatorul este rapid implicat, la fel ca si personajele, in dezlegarea unui mister extrem de bine tinut ascuns si, la fel ca si in Caché, un alt film apreciat de-al sau, tot spectatorul va fi cel care va trage concluziile finale.
Intr-un sat din nordul Germaniei, mica populatie, care isi traieste viata segregata pe clase, va fi zguduita de cateva accidente ce par a fi puse la cale de aceeasi persoana. Doctorul din localitate este primul care cade victima, accidentul sau de calarie fiind imediat pus sub investigatie, la suprafata iesind primele banuieli legate de un plan criminal.
Nine (2009)
(3 votes, average: 7.67 out of 10) Loading ...January 29th, 2010|Recenzie scrisa de Alexandru Ţîrdea in Drama, Musical, Romantic|416 views
Be Italian!
Pentru Nine s-ar cere o recenzie scrisa de doi oameni, caci exista doua tipuri de spectatori care vor vedea acest film. Avem, pe deoparte, pe cei care intra in sala de cinema cu gandul de a urmari o reinterpretare a celebrului film al lui Fellini, Otto e mezzo, iar pe de alta parte se gasesc spectatorii care nu au vazut opera maestrului italian, acestia fiind si cei mai castigati in cazul de fata. 8½ este unul dintre filmele mele preferate, iar opera lui Fellini ma fascineaza, asa ca asteptarile mele de la remake-ul lui Rob Marshall au fost destul de inalte. De fapt si de drept regizorul lui Chicago nici nu realizeaza o adaptare a filmului italian din 1963, ci a unui spectacol de teatru inspirat de pelicula lui Fellini, insa chiar si asa am ramas putin dezamagit de faptul ca intreaga esenta a capodoperei geniului Federico Fellini se pierde si lasa in urma doar un grandios spectacol vizual realizat in niste decoruri impunatoare, cu o distributie care aduna sase castigatori de Oscar, dar cam atat.
Scenariul ne prezinta problemele cu care regizorul Guido Contini (Daniel Day-Lewis) se confrunta inainte de inceperea filmarilor pentru noua sa productie intitulata “Italia”. Cineastul sufera de un blocaj artistic sever si incearca sa isi regaseasca inspiratia de alta data prin intermediul aventurilor cu cateva femei frumoase, intalniri si fantezii.
Precious: Based on the Novel Push by Sapphire (2009)
(10 votes, average: 10.00 out of 10) Loading ...January 25th, 2010|Recenzie scrisa de Alexandru Ţîrdea in Actiune|229 views
Viata este grea, dureroasa, scurta si pretioasa.
Cei care au vizionat una dintre bijuteriile artistice ale lui Steven Spielberg, The Color Purple, o superba drama despre viata unei femei de culoare din America secolului XIX vor descoperi in filmul mult mai actual al lui Lee Daniels similitudini interesante in ceea ce priveste temele dezvoltate. Ce sa desprindem de aici? Ca statutul multor femei de culoare din America a ramas neschimbat chiar si dupa mai bine de un veac? Cam asa arata tabloul, iar Lee Daniels este capabil sa transpuna pe pelicula, cu o combinatie de tragism care iti rupe inima in doua si putina fantezie, o poveste pe care putini pot spune ca o vor digera, dar care, cu siguranta, iti va ramane atasata in suflet pe vecie. Regizorul Lee Daniels a ales o distributie in care se remarca o multitudine de actori care nu prea au cochetat cu filmul decat ocazional, iar atunci cu rezultate nu prea laudate. Mariah Carey face un rol neasteptat de bun, Lenny Kravitz la fel, dar Gabourey Sibide si Mo’Nique fura tot spectacolul, cea din urma creand unul dintre cele mai diabolice personaje pe care le-am vazut in ultimii ani. Nici nu este de mirare ca actrita remarcata doar prin productii de serie B se afla in prim planul cursei pentru premiul Oscar.
Precious (Gabourey Sibide) este o tanara de doar 16 ani. Locuieste in Harlem, intr-un apartament detinut de mamam sa, invata la o scoala din cartier si ii place matematica. Sufera de o problema legata de greutatea in exces si de aceea ii este teama sa vorbeasca in public. Tanara fata se afla la a doua sarcina, iar tatal copilului este chiar tatal ei.
An Education (2009)
(3 votes, average: 10.00 out of 10) Loading ...January 11th, 2010|Recenzie scrisa de Alexandru Ţîrdea in Comedie, Drama|316 views
Perioada de timp dintre anuntarea nominalizarilor pentru Globurile de Aur si premiile Oscar este aur curat pentru mine. Dupa Up in the Air, The Hurt Locker, A Serious Man si multe alte filme bune, i-a venit randul si lui An Education. Regizat de Lone Scherfig, o regizoare daneza care s-a facut remarcata prin participarea la miscarea Dogma 95, initiata de Lars von Trier si Thomas Vinterberg. Desi An Education este primul film al ei pe care il vad, felul in care isi contureaza personajele si construieste conexiunile intre personaje mi-au starnit interesul si pentru celelalte opere ale sale, in special cele realizate in Danemarca natala. An Education nu mi-a oferit doar prilejul de a fi initiat in opera unei cineaste de valoare, ci mi-a dat sansa de a urmari la lucru una dintre cele mai bune actrite tinere, Carey Mulligan, pe care o mai vazusem in Pride & Prejudice, insa cand avea doar optsprezece ani. Am ramas uluit de frumusetea inocenta pe care o transmite mult dincolo de ecranul neinsufletit, dar mai ales de incredibila capacitate de a da totul in fiecare scena. Acest film ar fi fost o drama destul de buna, dar usor de trecut cu vederea daca nu ar fi existat acest aport incomensurabil din partea tinerei actrite. Carey Mulligan creeaza un rol care m-a dus imediat cu gandul la spontaneitatea lui Audrey Tautou in Amelie.
Lone Scherfig a ales o distributie destul de inchegata. Imediat il veti remarca pe Alfred Molina, o figura pe care toti cinefilii o cunosc, dar putini ii stiu numele. In roluri secundare avem placerea de a le urmari pe Emma Thompson, o actrita care nu are nevoie de prezentari, si pe Sally Hawkins, castigatoarea de anul trecut a Globului de Aur pentru rolul din comedia Happy-Go-Lucky, un film pe care nu prea l-am gustat. Carey Mulligan este Jenny, o fata desteapta, draguta, muncitoare, eleva de prestigiu al unui liceu de fete dintr-o suburbie londoneza. Visul ei este de a studia la Oxford dupa incheierea studiilor liceale.
The Messenger (2009)
(6 votes, average: 8.50 out of 10) Loading ...December 22nd, 2009|Recenzie scrisa de Alexandru Ţîrdea in Drama|694 views
Unul dintre filmele independente care au reusit sa atraga atentia marilor asociatii de critici, anul acesta, este The Messenger, un film cu care publicul romanesc a facut cunostinta inca din toamna, in cadrul festivalului de film de la Iasi (IIFF), acolo unde si-a adjudecat si marele trofeu. Marturisesc ca atunci nu am profitat de ocazie si nu l-am vazut, dar am gresit, caci filmul regizat de Oren Moverman este una dintre micile capodopere realizate cu bani putini, perfect pentru un festival de film independent cum este cel de la Sundance. Iata ca razboiul din Irak incepe, an de an, sa atraga din ce in ce mai mult reflectoarele asupra sa, iar diferiti regizori incep sa atace virulent intreaga desfasurare de forte pe care Statele Unite a inceput-o acum sase ani si inca nu a incheiat-o, un razboi desfasurat in numele democratiei, dar care ascunde secrete bine pastrate si care, din pacate, face mii de victime in fiecare an. The Hurt Locker, in regia lui Kathryn Bigelow, filmul care s-a pozitionat deja drept mare favorit al Oscar-urilor, ne vorbeste despre drama soldatilor care lupta in teatrele de operatiuni ale armatei americane. The Messenger este tocmai imaginea in oglinda a filmului mai devreme amintit, surprinzand suferinta familiilor care primesc vestile dure ale disparitiei celor apropiati.
Cu un Woody Harrelson intr-un rol greu, bine acompaniat de tanarul Ben Foster, aflat la cel mai bun rol al sau de pana acum, filmul lui Oren Moverman, un debutant care promite foarte multe, este o drama care capteaza, asa cum nimeni nu a mai reusit pana acum, suferinta celor care isi pierd fiii, sotii, nepotii, logodnicii intr-un razboi la fel de inutil si sangeros precum a fost cel din Vietnam.
