Articole cu eticheta: Filmul românesc de vineri
La moara cu noroc (V.Iliu, 1957)
*film nominalizat pentru Palme d’Or, la Cannes, în 1957
**film inclus în topul Cele mai bune 10 filme românești ale tuturor timpurilor
La „Moara cu Noroc”, filmul regizat de Victor Iliu, este o dramă. Desigur, ar putea fi și o tragedie, în sensul definiției date de Liiceanu acestui concept – depășirea unei limite metafizice umane atrage moartea/finalul/sfîrșitul celui care a încercat să o treacă, în această dorință/izbîndă …
Trahir (Radu Mihăileanu,1993)
*Premiul Juriului Ecumenic și Opera Prima, în 1993, la Montreal
Pînă ce va ajunge în Iași cel mai nou film al lui Mihăileanu, La sources des femmes, continuăm seria Filmul românesc de vineri cu filme mai vechi dintre ale lui. Deși e vorbit în franceză, filmul de față e românesc deoarece e co-producție, iar mare parte a echipei sînt români (inclusiv regizorul).
Trahir, debutul în lungmetraj al …
Polițist, adjectiv (Corneliu Porumboiu, 2009)
*nominalizat la Cannes, secțiunea Un certain regard; Premiul Juriului, 2009
RECÉNZIE ~i f. Scurtă analiză cu comentarii și cu aprecieri critice a unei lucrări științifice sau opere de artă. [G.-D. recenziei; Sil. -zi-e] /<germ. Rezension
Polițist, adjectiv, al doilea lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu, are marele merit de a duce NCR într-o direcție cu totul nouă: cît de importante sînt cuvintele într-o artă atît de vizuală? Cît …
Hotel de lux (Dan Piţa, 1992)
*Leul de Argint la Festivalul de la Veneția, în 1992
După ce a impresionat cu Nunta de piatră, Dan Pița n-a mai reușit să se ridice la același nivel; probabil e acel sindrom „Citizen Kane”. Filmele sale de după ’89 sînt însă și mai slabe. Rămîn deci de vizionat cele făcute înainte de Revoluție.
Cu un scenariu propriu, Pița face un film tulburător, în care violența umană …
Trop Tard (Lucian Pintilie, 1996)
*nominalizat la Cannes în 1996, pentru Palme d’Or
Unul din filmele dure ale lui Lucian Pintilie (cum sînt toate cele făcute după ’90, de fapt), Trop Tard e despre minerii din Valea Jiului. Mai exact din Fundesac (vreo trimitere la Cul-de-sac al lui Polanski?), o localitate uitată de lume, cum sugerează și numele însuși.
Abordarea e bine-venită, mai ales că se referă la personaje cu o imagine …
Marfa și banii (Cristi Puiu, 2001)
*selectat in secțiunea Quinzaine des Réalisateurs, Cannes, 2001
Debutul de lungmetraj al lui Cristi Puiu a însemnat totodată debutul Noului Cinema Românesc (NCR). Fără prețiozități, cu un aer fresh și cu intenții dramatice subtile, Marfa și banii e unul din puținele thrillere făcute la noi.
După ce a început prin a face pictură, Cristi Puiu s-a reorientat și a făcut studii de film în Elveția, decizie care …
Balanța (Lucian Pintilie, 1992)
*prezentat la Cannes în afara competiției, 1992
**premiulCea mai bună actriță pentru Maia Morgenstern, la EFA, 1993
Considerat cel mai bun film al lui Pintilie de după ’89, e dur, mizerabilist, vulgar și cu un ritm de montaj care te ține captiv pînă la sfîrșit; mai posedă gaguri (“românul e un om blînd…”), multe, foarte multe puseuri& răbufniri anti-comuniste și personaje cu spirit independent, aproape eroice, în …
E pericoloso sporgersi (Nae Caranfil, 1993)
*film prezentat la Cannes, în secțiunea Quinzane des realisateurs, 1993
Debutul în lungmetraj al lui Nae Caranfil (fiul reputatului critic român de film, Tudor Caranfil) anunță specificul operei viitoare a regizorului: comic pur, neașteptat, povestitor clasa I, personaje bine conturate, rotunde, intrigi rezolvate perfect. Într-o primă concluzie, E pericoloso sporgersi e o operă poetică.
Într-o poveste globală, se pot urmări trei fire narative, prezentate consecutiv, în film: …
