Oameni obişnuiţi. Împrejurări extraordinare.

În anul 2001, atunci când Tom Hanks şi Steven Spielberg şi-au unit încă o dată puterile, Band of Brothers reprezenta cel mai ambiţios proiect din istoria televiziunii, precum şi cea mai mare investiţie a HBO într-un program. Cu un buget de doisprezece milioane de dolari per episod, miniseria de război Band of Brothers trebuia să fie un nou standard pentru producţia de televiziune şi aşa a şi fost. HBO a ridicat ştacheta la un cu totul alt nivel, aducând pe micile ecrane suspansul şi efectele speciale de proporţii, elemente cheie menite a fi doar atuul pânzei albe din sala de cinema. Tom Hanks, principalul producător al seriei, şi-a dorit ca spectatorii să nu primească doar un serial perfect din punct de vedere tehnic, ci şi un document istoric viu, motiv pentru care cercetările istorice au fost realizate într-un mod asiduu, toate acestea în condiţiile în care romanul omonim, baza scenariului, aparţinând lui Stephen E. Ambrose, el însuşi un reputat istoric, era deja un material bine documentat. Şi pentru ca totul să fie pus la punct în cele mai mici detalii, fiecare episod a fost urmărit, înainte de lansare, de către veterani ai Debarcării şi ai luptelor post-Normandia, aceştia căzând de acord asupra faptului că miniseria Band of Brothers este una dintre cele mai fidele reprezentări audio-vizuale a războiului.

Aceasta recenzie conţine spoilere.

O adevărată poveste de supravieţuire.

Doi ani au trecut până să reuşesc să vizionez aceasta mega-producție. Aproape un an a trecut de când Rescue Dawn e doar o schiţă a unei recenzii ce s-a lăsat aşteptată mult prea mult. Astăzi situaţia s-a schimbat şi regret că nu mi-am făcut timp în aceste peste douăzeci şi patru de luni pentru o poveste cu adevărat incredibilă, o dramă interioară şi o continuă luptă cu moartea. Rescue Dawn este fără îndoială unic prin modul în care este transpusă toată acţiunea pe marele ecran. În contextul unui război în desfăşurare în Vietnam şi Laos, toată perspectiva se concentrează asupra unui pilot din marina americană ce este doborât în timpul primei sale misiuni. Fire puternică, caracter de excepţie şi model pentru cei din jurul său, bărbatul se va confrunta în curând cu un pericol mai mare decât trupele duşmanilor de pe urmele sale.

Dieter Dengler (Christian Bale) este pilot în armata SUA. Trimis încă de la primul sau zbor într-o misiune ultra-secretă, Dengler este doborât de către inamici şi ulterior capturat şi trimis într-o mică tabără alături de alţi prizonieri. În acel loc parcă uitat de lume omul plănuieşte o evadare, şi cu ajutorul celorlalţi captivi, face totul posibilul să întreprindă un plan cât mai realist.

Antrenaţi-i, stârniţi-i, daţi-le arme şi lăsaţi-i să ucidă nazişti!

Războiul este o temă serioasă. Pe front se produc adevărate tragedii, sunt ucişi oameni care nu ştiu nici măcar pentru ce luptă, soţi, taţi, copii şi fraţi îşi pierd viaţa şi se întorc între patru scânduri, cu o medalie în piept şi înfăşuraţi într-un steag. Războiul a fost şi este un subiect foarte des adus în discuţie de cineaşti. Lewis Milestone, în 1930, construieşte un film antologic, All Quiet on the Western Front, bazat pe superbul roman al lui Erich Maria Remarque. Datorită resurselor materiale imense utilizate, pelicula este considerată a fi prima superproducţie din istoria cinematografiei, însă importanţa filmului este dată de felul în care subiectul este transpus pe ecran, reliefând inutilitatea războiului, propaganda care le-a inoculat tinerilor idei false şi i-a trimis la o moarte sigură. Şapte ani mai târziu, în Franţa, marele Jean Renoir vorbeşte despre război din perspectiva unor prizonieri. La grande illusion (Marea iluzie) se transforma în metafora perfectă pentru a descrie lipsa de sens a războiului. Însă Hitler nu este de aceeaşi părere, aşa că doi ani mai târziu, în timp ce asculta un disc de Wagner, decide să atace Polonia, stârnind cea mai mare conflagraţie din istorie, prilej pentru David Lean să vorbească despre ironia crudă a războiului, creând una dintre cele mai subtile metafore pe care le-am întâlnit pe marele ecran. În The Bridge on the River Kwai, nişte soldaţi britanici, prizonieri ai japonezilor, construiesc un pod, metaforă a războiului, despre care se spune că ar fi clădit lumea, pentru ca în final acesta să fie distrus de americani. În ciuda acestor poveşti tragice, din care nu trebuie să uităm câteva capodopere precum Apocalypse Now, Johnny Got His Gun, Full Metal Jacket, Saving Private Ryan sau chiar şi The Hurt Locker, vom observa că există şi câteva filme care vorbesc despre război într-o manieră ironică, transformând acest subiect într-unul numai bun pentru o comedie. Cel mai reuşit film de acest gen rămâne, fără dar şi poate, filmul lui Robert Altman, M*A*S*H, o satiră de geniu la adresa războiului, premiată cu Palme d’Or. The Dirty Dozen nu este tocmai un film ironic, ci o producţie de divertisment, însă foarte bine realizată, adunând o distribuţie alcătuită din actori de clasă, precum şi cele mai bune efecte speciale din acea vreme.

Foarte criticat în momentul lansării, The Dirty Dozen este un film de cult în zilele noastre, fiind sursă majoră de inspiraţie a unuia dintre cele mai bune filme ale deceniului trecut, Inglourious Basterds, regizat de maestrul Quentin Tarantino. Bazat pe un roman de E.M. Nathanson, scenariul acestui film nu este tocmai pură ficţiune. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a existat o unitate numită The Filthy Thirteen, care şi-a căpătat acest nume din cauza faptului că membrii grupului refuzau să se spele, ei fiind foarte uşor de recunoscut în fotografiile vechi de pe front şi datorită crestelor mohawk pe care şi le realizaseră.

De la Gone with the wind, nici un alt film nu reusise pana atunci sa adune o tolba atat de bogata de Oscaruri, asa cum o facuse From Here to eternity. Din nou tema razboiului, realizata de Fred Zinnemann avea sa aduca filmului nu mai putin de 8 Oscaruri, de la cel mai bun film, cel mai bun scenariu, cel mai bun montaj si cea mai buna regie, pana la cel mai bun actor in rol secundar, cea mai buna actrita in rol secundar, cea mai buna imagine si cel mai bun sunet.

Cu toate acestea, productia nu isi canalizeaza atentia asupra razboiului, ci aduce in prim plan drama soldatilor americani si probleme de zi cu zi cu care se confruntau in Pearl Harbour. Bazat pe romanul lui James Jones cu acelasi nume, filmul atinge subiecte controversate ale societatii precum crima, coruptia si violenta, nedreptatea militara, adulterul si prostitutia.Povestea este plina de dramatism bine dozat pe tot parcursul filmului.