In fiecare moment o poveste de dragoste incepe.

In  ultima perioada filmele de acest gen au luat amploare. Si aici nu ma refer la comediile sau dramele romantice, ci la structura ce imbina mai multe povesti intr-un mod cat se poate de placut si realist. In cazul de fata, New York, I Love You ne prezinta numeroase povesti de dragoste, combinate intr-un film ce-ti lasa dupa vizionare o impresie placuta. Este evident faptul ca avem de-a face cu mai multi regizori, si implicit mai multi scenaristi, dar per ansamblu exista o coeziune foarte buna intre scene si intre personajele aparent din lumi diferite. Intreaga ‘actiune’ are loc in New York, iar modul in care se desfasoara scenele m-a facut sa ma gandesc la o cronologie prestabilita, in care fiecare cuplu reprezinta o anumita secventa din viata persoanelor respective. De la cei tineri si pana la cei batrani, New York este orasul in care dragostea este la fiecare colt, la o tigara distanta sau poate chiar in acelasi taxi cu tine.

Dupa cum afirmam anterior, New York, I Love You ne prezinta mai multe povesti, toate cu adanci ramificatii in

Dragostea lui pentru ea a facut ca soarta sa se schimbe.

Eu am o vorba de la care nu ma abat niciodata: spune-mi ce filme vezi ca sa iti spun cine esti. Daca te prezinti in fata usii mele si imi spui ca, in opinia ta, Federico Fellini este mai bun decat Bergman, dar acesta din urma reuseste sa dea forma mult mai bine continutului filosofic inaccesibil, ca Being John Malkovich este capodopera anilor ‘90, ca George Costanza este personajul tau preferat din Seinfeld si razi la filmele lui Woody Allen chiar si cand povestea este dramatica, atunci esti de-al meu, insa daca te lauzi in gura mare ca ai inteles Avatar, iar tu consideri ca asta te face special, sau mergi pe strada imbracat(a) intr-un tricou cu A Walk to Remember, ori declari public faptul ca If Only este un film bun si ai fost atat de emotionat la vederea lui incat ai lasat o lacrima sa iti brazdeze obrazul, atunci mi se face cam mila si putin sila de tine. If Only este un film foarte respingator. Posterul este realizat intr-o maniera care tradeaza o lipsa crasa de bun gust, iar aceasta caracteristica o vom gasi prezenta si in film, in absolut fiecare secventa filmata. Un alt aspect care mi-a indus o puternica stare de aversiune fata de aceasta opera este prezenta in distributie a unei actrite fata de care manifest un accentuat sentiment de antipatie, Jennifer Love Hewitt. Si nu pentru ca n-ar arata bine, ci pentru ca este lipsita de talent, dar continua sa primeasca roluri in diverse filme, ceea ce nu mi se pare deloc just.

Actiunea filmului pare a fi fost redactata dupa ce autoarea Christina Welsh a organizat un sondaj de opinie avand scopul de a aduce la lumina modul in care ar trebui sa arate un film pe placul femeilor casnice ajunse la menopauza, al adolescentelor care cred ca dragostea este cel mai important lucru din lume, o forta de neinvins si alte lucruri invatate din A Walk to Remember, precum si al minoritatii gay, o comunitate din ce in ce mai insemnata.

Astazi este o zi speciala pentru crestinii din intreaga lume, este Ajunul Craciunului si pentru cinefili este o ocazie perfecta de a viziona un film cu tematica de sezon. Insa rolul acestui CinePreview nu este de a prezenta nicio productie cu tematica ‘alba’, singura coincidenta fiind ziua in care este publicat. In orice caz, am decis sa aduc in atentia cititorilor mai multe filme ca de obicei, si in mod inevitabil, o mica introducere era necesara. Vor trece si sarbatorile, si Sf. Stefan si Anul Nou si ceea ce ne asteapta pe multi dintre noi nu este chiar sinonim cu termenul ‘fericire’, asa ca nu ne ramane decat sa asteptam marile productii ce si-au lansat trailerele pe internet in speranta atragerii publicului in cinematografe.

Prima zi de Craciun ne aduce o mega-productie. The Imaginarium of Doctor Parnassus este o poveste fantastica ce are loc in timpul prezent. Este povestea lui Parnassus si a ‘Imaginarium’, un spectacol in care membri publicului au ocazia de a alege intre lumina si placere sau intuneric si stralucire. Binecuvantat cu darul de a-i ghida mental pe ceilalti, Doctorul Parnassus este blestemat cu un secret intunecat: nemurirea, castigata in urma unui pariu cu diavolul. Secole mai tarziu, cand si-a intalnit iubirea, a facut un alt pact cu diavolul,

E o placere sa faci afaceri.

Incep prin a avertiza ca Spread nu este un film de familie. Nu poate fi vizionat impreuna cu parintii, matusa, bunica sau fratiorul mai mic. Este un film destinat spre a fi urmarit la cinema sau intr-un cadru restrans. Scenele explicite, nu putine la numar, umplu prima jumatate a filmului si te fac sa te intrebi in timpul vizionarii daca actiunea va decurge in acelasi stil in care a debutat. Din fericire pentru cinefili, povestea capata contur pe parcurs si, specific oricarei productii americane care se respecta, urmareste si un mic mesaj. Regizorul Spread este David Mackenzie, creatorul unor alte filme precum Asylum (2005) sau Young Adam (2003).

Nikki (Ashton Kutcher) traieste visul pe care si l-a imaginat in momentul in care a ajuns in Los Angeles, taramul tuturor posibilitatilor. Desi fara casa, fara masina si fara bani, el duce o viata cu mult peste modesta, inseland femei singure si bogate spre a-l sustine financiar. Sub pretextul unor relatii bazate mai mult pe sex, Nikki reuseste, in functie de femeia cucerita, sa conduca bolizi de