• The Chronicles of Narnia: The Voyage of the Dawn Treader
• Stone
• Faster
• Machete
• Sucker Punch

Criza mondială nu afectează industria cinematografică americană în măsura în care se aşteptau unii critici. Deşi studiourile nu se mai înghesuie să investească ‘fără număr’ în scenariile pline de viitoare efecte speciale şi scene dramatice care ar trebui să-ţi tăie răsuflarea, lansările unor producţii ce pur şi simplu sfidează orice concept de realitate ne promit o toamnă și o iarnă relativ interesante. ‘Vedeta’ acestui CinePreview este fără îndoială noul film din seria The Chronicles of Narnia şi o primă remarcă ar fi titlul mult prea lung. În Statele Unite nu ar fi o problemă, dar pentru românul vorbitor de engleză învăţată pe vapor este o adevărată provocare să ceară bilete la cinema pentru filmul regizat de Michael Apted. Sunt sigur că va fi o altă poveste plină de etică, morală etc, corelate cu efectele speciale de ultima generaţie şi cadre ce sfidează

For a price, any organ în your body can be replaced. But it can also be repossessed.

Viitorul este mai aproape decât credem. Dacă acum mai bine de 30 de ani cinematografia se gândea la un an 2000 în care omenirea va renunţa la maşinile obişnuite şi va folosi vehicole capabile de zbor, iată că ne aflăm în 2010 şi încă mai folosim benzină ca principal combustibil. Unii îndrăzneau chiar să viseze la colonizarea planetei Marte sau măcar la o expediţie cu echipaj omenesc, însă din nou viziunea unor producători mult prea entuziaşti s-a dovedit a fi prea mult pentru posibilităţile tehnologice ale prezentului. Repo Men ne duce într-un viitor puţin mai apropiat, într-o perioadă a descoperirilor medicale ce permiteau înlocuirea oricăror organe cu unele artificiale, chiar personalizate la cerere. Însă în această lume aparent ideală, preţul este definitoriu pentru fiecare pacient, iar când aceştia se află în incapacitatea de a-şi plăti ratele, executorii sunt trimişi să recupereze organele cumpărate. În regia lui Miguel Sapochnik, Repo Men nu este doar un film science-fiction de duzină, ci şi thriller ce dezvoltă drama unei persoane ce trece de la o tabără la cealaltă şi este forţată să se adapteze unei lumi noi.

Povestea ne prezintă viaţa lui Remy (Jude Law), un executor a cărui misiune este să recupereze organele de la cei care nu mai pot plăti ratele. Metodele folosite ţin de Evul Mediu, însă slujba este slujbă, iar alături de partenerul său, Jake (Forest Whitaker), el îi tratează pe ‘pacienți’ ca pe nişte fiinţe lipsite de importanță. Însă lucrurile se schimbă

Nu am fost niciodată mare fan al seriei Toy Story şi nici nu pot înţelege nebunia creată în jurul acestor personaje. Nu se poate vorbi în cazul meu de o indiferenţă pentru aceste animaţii, dar nu pot nici să ridic la rang de capodoperă nişte producţii care în esenţă sunt destinate unui public țintă ce nu depăşeşte vârsta de 12 ani. Poate că producătorii au introdus elemente mult mai profunde în construcţia personajelor şi poate că este o adaptare a vieţii în acea lume a jucăriilor ce prind viaţă, dar nu-mi pot explica impresiile pline de entuziasm ale anumitor persoane. Toy Story 3 nu mi-a schimbat viaţa, aşa cum nici alte animaţii, precum WALL-E sau Kung Fu Panda, nu au reuşit să se menţină în atenţia publicului.

Acţiunea urmăreşte acelaşi grup de jucării, de această dată toate personajele confruntându-se cu problema plecării lui Andy la facultate. Viitorul este o enigmă pentru creaturile din plastic, temându-se să nu ajungă în coşul de gunoi. În cele din urmă scapă de ‘reciclare’ şi ajung cu toţii într-o creşă ca donaţii. Aici ei vor descoperi un adevărat

• Aurora
• Caravana Cinematografică
• Bună! Ce faci?
• Medalia de onoare
• Marţi, după Crăciun

După un episod dedicat în întregime animaţiilor m-am gândit că nu ar fi o idee rea să aduc în atenţia cinefililor şi câteva producţii romaneşti ce urmează a fi lansate pe marile ecrane sau care au cunoscut deja ochiul spectatorului. Nu voi scrie despre fiecare film în parte, preferând în schimb o abordare generală a titlurilor din acest episod. Se ştie că filmul românesc are o componentă vitală ce-l distanţează de producţiile americane, chiar şi europene: raportul strâns cu realitatea, fie ea istorică, socială, etică etc. Filmele prezintă înainte de toate poveşti de viaţă, majoritatea inspirate din anii de comunism, în prezent încercându-se o altfel de abordare la nivelul tematicilor. Poate că după 20 de ani ar fi timpul să trecem mai departe, aici remarcându-se producţii contemporane ce abordează tematica societății în continuă degradare. O altă trăsătură a filmului românesc este negativismul, dar şi maniera în care este prezentată ţara noastră. Umorul este de cele mai multe ori ironic şi nu se poate vorbi de comedii pure. Bineînţeles că există şi excepţii de la regulă, dar marea majoritatea filmelor sunt drame existenţiale ale omului de rând pus în diverse contexte sociale sau istorice. Vă las în continuare să urmăriţi trailerele unor filme ce mi-au captat atenţia. Poate ar fi fost utilă precizarea numelor regizorilor, însă consider că acest lucru ar fi fost inutil în contextul în care majoritatea cinefililor nu cunosc multe detalii despre cinematografia românească, categorie în care intru şi eu.