Cine a zis că acest film este o combinaţie între Law Abiding Citizen şi Taken a fost om înţelept, pentru că în esenţă Harry Brown este genul de personaj care împrumută din cele două filme foarte multe aspecte. Însă asemănările dintre cele trei filme sunt pur legate de tematică şi sincer să fiu, apreciez mai mult producţia în care joacă Michael Caine. Regizat de Daniel Barber, pe baza unui scenariu scris de Gary Young, Harry Brown este o producţie ce se remarcă printr-o înlănţuire a evenimentelor cu totul specială. Barber construieşte o poveste originală, o perspectivă foarte veridică asupra realităţii din film.

Acţiunea îl urmăreşte pe Harry Brown (Michael Caine), un pensionar ce locuieşte într-o zonă rău famată a Londrei. Marcat de moartea soţiei, dar şi a prietenului său în urma unei altercaţii cu o gaşcă de cartier, Harry decide să-şi facă singur dreptate, întrucât poliţia nu pare a da prea multă importanţă cazului. Bărbatul, cu un trecut misterios în armată, ajunge să-i execute cu sânge rece pe toţi care se făceau vinovaţi de moartea prietenului său.

Harry Brown nu este doar un film de acţiune cu Michael Caine. În primul rând să pornim de la prima jumătate a filmului, care construieşte povestea unui om naiv, care trăia despărţit de realitatea înconjurătoare. În cartierul său

In fiecare moment o poveste de dragoste incepe.

In  ultima perioada filmele de acest gen au luat amploare. Si aici nu ma refer la comediile sau dramele romantice, ci la structura ce imbina mai multe povesti intr-un mod cat se poate de placut si realist. In cazul de fata, New York, I Love You ne prezinta numeroase povesti de dragoste, combinate intr-un film ce-ti lasa dupa vizionare o impresie placuta. Este evident faptul ca avem de-a face cu mai multi regizori, si implicit mai multi scenaristi, dar per ansamblu exista o coeziune foarte buna intre scene si intre personajele aparent din lumi diferite. Intreaga ‘actiune’ are loc in New York, iar modul in care se desfasoara scenele m-a facut sa ma gandesc la o cronologie prestabilita, in care fiecare cuplu reprezinta o anumita secventa din viata persoanelor respective. De la cei tineri si pana la cei batrani, New York este orasul in care dragostea este la fiecare colt, la o tigara distanta sau poate chiar in acelasi taxi cu tine.

Dupa cum afirmam anterior, New York, I Love You ne prezinta mai multe povesti, toate cu adanci ramificatii in

Titlul acestui film este cat se poate de sugestiv si in mare masura este cel care stabileste tema centrala a productiei. In cazul I Hop They Serve Beer in Hell am pornit de la premisa ca voi avea de-a face cu o comedie de mana a treia, asemanatoare tiparului urmat de acest gen de filme in ultimii ani. Nu aveam asteptari mari si nici nu ma asteptam sa dau peste ceva mai ‘diferit’ decat restul productiilor cu tematica asemanatoare. Regizat de Bob Gosse, cu un scenariu adaptat dupa cartea lui Tucker Max, I Hope They Serve Beer in Hell aduce in atentie trei prieteni foarte buni: unul se casatoreste, celalalt tocmai s-a despartit de prietena, iar ultimul este… un petrecaret, un afemeiat care nu pune valoare pe nimic in relatiile cu cei din jur si care intra in tot felul de incurcaturi.

Tucker Max (Matt Czuchry) este petrecaretul, cel care vine cu o idee aparent geniala pentru petrecerea burlacilor: o

Germanul Michael Haneke este un regizor caruia ii place sa socheze. S-a vazut in Funny Games, apoi si in superbul Caché, dar cu Das weisse Band ne ia prin surprindere tocmai prin totala schimbare de stil. Cu o actiune plasata cu putin timp inainte de declansarea Primului Razboi Mondial, filmat in alb si negru, Panglica alba este inca o poveste in care Haneke ne vorbeste despre fortele ascunse ale raului, cele despre care toti stiu ca exista, dar nimeni nu poate fi sigur unde se ascund. Regizorul isi propune un scop destul de dificil de atins cu aceasta productie care i-a adus premiul Palme d’Or, in 2009, el urmarind sa surprinda in cele peste doua ore de film modul in care rautatea se naste in oameni, felul in care acest sentiment actioneaza, iar locul desfasurarii actiunii, un sat german izolat, ne permite sa observam felul in care oamenii se schimba atunci cand in aer pluteste mirosul crimei. Desi beneficiaza de un scenariu pe care multi l-ar cataloga drept static, Michael Haneke isi construieste pledoaria astfel incat spectatorul este rapid implicat, la fel ca si personajele, in dezlegarea unui mister extrem de bine tinut ascuns si, la fel ca si in Caché, un alt film apreciat de-al sau, tot spectatorul va fi cel care va trage concluziile finale.

Intr-un sat din nordul Germaniei, mica populatie, care isi traieste viata segregata pe clase, va fi zguduita de cateva accidente ce par a fi puse la cale de aceeasi persoana. Doctorul din localitate este primul care cade victima, accidentul sau de calarie fiind imediat pus sub investigatie, la suprafata iesind primele banuieli legate de un plan criminal.