I can’t read your mind. But I can kick your ass.

Comedia şi violenţa sunt cei mai buni tovarăşi atunci când vine vorba de filme. Nimeni nu poate da o explicaţie ştiinţifică acestui fenomen, cert este că această combinaţie funcţionează aproape întotdeauna. Kick-Ass, cel mai nou film cu supereroi, excelează la capitolul inventivitate, fiind o producţie atipică, foarte probabil nu pe gustul majorităţii, deoarece îi va face pe cardiaci să iasă din sala mai devreme decât ar fi anticipat, pe cei conservatori îi va enerva, iar acelora fără simţul umorului le va oferi un motiv de a-şi blestema decizia de a plăti un bilet la acest film. Kick-Ass nu este pentru toată lumea, de fapt l-aş putea numi, dacă îmi permiteţi, un film de nişă. Dacă nu aveţi probleme în a urmări cum o fată de unsprezece ani distruge o întreagă organizaţie mafiotă, ucigând rând pe rând, fiecare membru până la ultimul, dacă v-a plăcut Kill Bill şi sunteţi familiarizaţi cu stilul vechilor filme bazate pe benzi desenate, atunci nu va rămâne decât să păşiţi în sala de cinema pentru două ore de comedie sângeroasă.

Într-o lume în care zilnic se petrec nedreptăţi şi nimeni nu ia atitudine, un adolescent tocilar, cititor avid de benzi desenate, decide să devină un supererou. Dave (Aaron Johnson) îşi cumpără un costum mulat pe corp şi devine Kick-Ass. După o primă intervenţie încheiată cu o înjunghiere şi un accident urât, lui Dave i se introduc tije de metal în întregul corp, iar terminaţiile nervoase îi sunt atât de afectate încât nu mai poate simţi durerea.