Unii oameni nu pot sa creada niciodata in propriile puteri, asta pana cand cineva crede in ei.

Atunci cand Matt Damon si Ben Affleck au scris scenariul din Good Will Hunting sunt absolut sigura ca nu stiau ce impact va avea filmul asupra telespectatorilor. Am ramas uimita cand am vazut in timp ce vizionam filmul ca acesta a fost scris de ei. Gus Van Sant reuseste sa le transpuna excelent viziunea. Este unul dintre cele mai extraordinare si impresionante filme vizionate de mine pana acum. Filmul demonstreaza ca genialitatea apare in cele mai neasteptate locuri. Adica intr-un copil orfan, a carui viata s-a limitat la bataile primite de la tatal sau adoptiv si de la ceilalti copii de la orfelinat. Astfel, a ajuns sa se inchida intr-o armura impenetrabila, fiind incapabil sa se ataseze cu adevarat de persoanele din jurul sau si fiind mereu speriat ca ar putea fi abandonat din nou.

Will Hunting (Matt Damon) este un tanar spalator de podele al insitutului MIT.  El este un geniu in adevaratul sens al cuvantului si are o capacitate intelectuala de invidiat. El este descoperit de profesorul Lambeu (Stellan Skarsgard), un adevarat expert in ale matematicii. Acesta ii prevede un viitor stralucit, dar din nefericire temperamentul lui Will isi spune mereu ultimul cuvant. Fiind obisnuit

E nevoie de o clipa pentru a schimba istoria. E nevoie doar de dragoste pentru a schimba vieti.

Stateam eu asa si ma gandeam la filme de razboi si ma intrebam in sinea mea: “Cel mai bun film de razboi facut vreodata este Apocalypse Now, da? Da’ care-i cel mai prost ?”. Nici n-am stat pe ganduri si raspunsul m-a strafulgerat: Pearl Harbor. L-am vazut de vreo cateva ori la viata mea si traiam cu impresia deja formata din promourile TV cum ca este un mare film. Toti il anuntau drept filmul care a spart box-office-ul in patru si a fost nominalizat de patru ori la Oscar, dar uita sa ne mai spuna ca alea erau pentru sunet si muzica si ca filmul mai are si sase bucati de la Zmeura de Aur, una fiind si pentru cel mai prost film. Dar cand ai unsprezece ani si te uiti la un film plin de explozii si mai ai si in minte chestia cu Oscarul, e normal sa iti placa. Te afecteaza la nivelul subconstientului, asa cum mi s-a intamplat si mie si timp de vreo trei ani am crezut ca este un film bun si il recomandam la toata lumea. Acum o saptamana am vazut Pearl Harbor pe un canal dubios unde era dublat in germana, dar chiar si asa am simtit prostul gust care iese dincolo de barierele ecranului. Este exact stilul jegos de regie al lui Michael Bay, omul care iti rupe ochii cu explozii de milioane de dolari si mictioneaza pe scenariul filmului. Asa a facut si in Armageddon, alt film care mi-a placut foarte mult in vremea pubertatii.

Daca urmaresti scenariul lui Pearl Harbor fara sa dai atentie exploziilor, filmarilor scumpe realizate de pe macarale si elicoptere care survoleaza portul, vei observa ca este unul dintre cele mai dezgustatoare lucruri scrise vreodata. E genul acela de poveste care se intampla mereu in viata reala, dar nu vrei sa o vezi in filme, mai ales in cele de razboi.

Gaseste adevarul.

State of Play, regizat de Kevin Macdonald, castigator al premiului Oscar pentru film documentar, este un thriller de exceptie, iar in opinia mea si cel mai bun film al anului de pana acum. Cu o distributie formata din trei castigatori de Oscar, adica Russell Crowe, Ben Affleck si Helen Mirren, dar si tanara actrita Rachel McAdams, aceasta pare genul de productie care se anunta deja printre candidatii la premiile serioase de anul viitor. Eu nu cred ca va ajunge pana acolo, dar ramane un film care merita vazut datorita scenariului inchegat si jocului actoricesc realizat de Russell Crowe in rolul unui jurnalist reputat al cotidianului The Washington Globe.

Tony Gilroy, cel care a scris toate filmele din trilogia The Bourne, dublu nominalizat la Oscar pentru Michael Clayton, alaturi de Billy Ray si Matthew Michael Carnahan semneaza scenariul adaptat dupa miniseria BBC cu acelasi nume. Dupa moartea suspicioasa a Soniei Baker, cea care se ocupa cu adunarea dovezilor din cadrul procesului intentat impotriva unei mari companii numite PointCorp, jurnalistul The Washington Globe, Cal MacAffrey (Russell Crowe) incepe o investigatie pe cont propriu ascunzand orice fel de dovezi de politie.