Unii oameni nu pot sa cre­ada nici­o­data in pro­pri­ile puteri, asta pana cand cineva crede in ei.

Atunci cand Matt Damon si Ben Affleck au scris sce­na­riul din Good Will Hun­ting sunt abso­lut sigura ca nu stiau ce impact va avea fil­mul asu­pra teles­pec­ta­to­ri­lor. Am ramas uimita cand am vazut in timp ce vizio­nam fil­mul ca acesta a fost scris de ei. Gus Van Sant reu­seste sa le transpuna exce­lent viziu­nea. Este unul din­tre cele mai extra­or­di­nare si impre­sio­nante filme vizio­nate de mine pana acum. Fil­mul demon­streaza ca geni­a­li­ta­tea apare in cele mai neas­tep­tate locuri. Adica intr-un copil orfan, a carui viata s-a limi­tat la bata­ile pri­mite de la tatal sau adop­tiv si de la cei­lalti copii de la orfe­li­nat. Ast­fel, a ajuns sa se inchida intr-o armura impe­ne­tra­bila, fiind inca­pa­bil sa se ata­seze cu ade­va­rat de per­soa­nele din jurul sau si fiind mereu spe­riat ca ar putea fi aban­do­nat din nou.

Will Hun­ting (Matt Damon) este un tanar spa­la­tor de podele al insi­tu­tu­lui MIT.  El este un geniu in ade­va­ra­tul sens al cuvan­tu­lui si are o capa­ci­tate inte­lec­tu­ala de invi­diat. El este des­co­pe­rit de pro­fe­so­rul Lam­beu (Ste­l­lan Skar­sgard), un ade­va­rat expert in ale mate­ma­ti­cii. Acesta ii pre­vede un vii­tor stra­lu­cit, dar din nefe­ri­cire tem­pe­ra­men­tul lui Will isi spune mereu ulti­mul cuvant. Fiind obisnuit

E nevoie de o clipa pen­tru a schimba isto­ria. E nevoie doar de dra­goste pen­tru a schimba vieti.

Sta­team eu asa si ma gan­deam la filme de raz­boi si ma intre­bam in sinea mea: “Cel mai bun film de raz­boi facut vreo­data este Apo­ca­lypse Now, da? Da’ care-i cel mai prost ?”. Nici n-am stat pe gan­duri si ras­pun­sul m-a stra­ful­ge­rat: Pearl Har­bor. L-am vazut de vreo cateva ori la viata mea si tra­iam cu impre­sia deja for­mata din pro­mo­u­rile TV cum ca este un mare film. Toti il anun­tau drept fil­mul care a spart box-office-ul in patru si a fost nomi­na­li­zat de patru ori la Oscar, dar uita sa ne mai spuna ca alea erau pen­tru sunet si muzica si ca fil­mul mai are si sase bucati de la Zme­ura de Aur, una fiind si pen­tru cel mai prost film. Dar cand ai unspre­zece ani si te uiti la un film plin de explo­zii si mai ai si in minte ches­tia cu Osca­rul, e nor­mal sa iti placa. Te afec­teaza la nive­lul sub­con­sti­en­tu­lui, asa cum mi s-a intam­plat si mie si timp de vreo trei ani am cre­zut ca este un film bun si il reco­man­dam la toata lumea. Acum o sap­ta­mana am vazut Pearl Har­bor pe un canal dubios unde era dub­lat in ger­mana, dar chiar si asa am sim­tit pros­tul gust care iese din­colo de bari­e­rele ecra­nu­lui. Este exact sti­lul jegos de regie al lui Michael Bay, omul care iti rupe ochii cu explo­zii de mili­oane de dolari si mic­tio­neaza pe sce­na­riul fil­mu­lui. Asa a facut si in Arma­ge­d­don, alt film care mi-a pla­cut foarte mult in vre­mea pubertatii.

Daca urma­resti sce­na­riul lui Pearl Har­bor fara sa dai aten­tie explo­zi­i­lor, fil­ma­ri­lor scumpe rea­li­zate de pe maca­rale si eli­cop­tere care sur­vo­leaza por­tul, vei observa ca este unul din­tre cele mai dez­gus­ta­toare lucruri scrise vreo­data. E genul acela de poveste care se intam­pla mereu in viata reala, dar nu vrei sa o vezi in filme, mai ales in cele de razboi.

Gaseste ade­va­rul.

State of Play, regi­zat de Kevin Mac­do­nald, cas­ti­ga­tor al pre­mi­u­lui Oscar pen­tru film docu­men­tar, este un thri­l­ler de excep­tie, iar in opi­nia mea si cel mai bun film al anu­lui de pana acum. Cu o dis­tri­bu­tie for­mata din trei cas­ti­ga­tori de Oscar, adica Rus­sell Crowe, Ben Affleck si Helen Mir­ren, dar si tanara actrita Rachel McA­dams, aceasta pare genul de pro­duc­tie care se anunta deja prin­tre can­di­da­tii la pre­mi­ile seri­oase de anul vii­tor. Eu nu cred ca va ajunge pana acolo, dar ramane un film care merita vazut dato­rita sce­na­ri­u­lui inche­gat si jocu­lui actori­cesc rea­li­zat de Rus­sell Crowe in rolul unui jur­na­list repu­tat al coti­dia­nu­lui The Washin­gton Globe.

Tony Gilroy, cel care a scris toate fil­mele din tri­lo­gia The Bourne, dublu nomi­na­li­zat la Oscar pen­tru Michael Cla­y­ton, ala­turi de Billy Ray si Mat­thew Michael Car­na­han sem­neaza sce­na­riul adap­tat dupa mini­se­ria BBC cu ace­lasi nume. Dupa moar­tea sus­pi­cioasa a Soniei Baker, cea care se ocupa cu adu­na­rea dove­zi­lor din cadrul pro­ce­su­lui inten­tat impo­triva unei mari com­pa­nii numite Point­Corp, jur­na­lis­tul The Washin­gton Globe, Cal MacA­ffrey (Rus­sell Crowe) incepe o inves­ti­ga­tie pe cont pro­priu ascun­zand orice fel de dovezi de politie.