Life is a trip, but the afterlife is one hell of a ride.

Având o temă destul de comună, dar cu o poveste originală, Wristcutters: A Love Story este un film ce merită văzut. Dacă până acum am descoperit în numeroase producţii ce ne aşteaptă în viaţa de dincolo, pelicula de faţă vine cu o descriere a locului în care ajung de fapt sinucigaşii. Filmul este regizat de Goran Dukic, iar premiera sa a avut loc în 2006 la Festivalul de Film Sundance. În plan principal ne este prezentată drama unui tânăr ce s-a sinucis tăindu-şi venele şi care a ajuns apoi într-un purgatoriu al sinucigaşilor, iar în plan secundar avem o poveste subtilă de iubire care pare să nu-şi aibă locul în acest film.

Zia (Patrick Fugit) este cel care deschide povestea prin sinuciderea sa. Motivul actului său nu ne este prezentat, ci mai degrabă sugerat: Zia s-a sinucis din cauza modului în care era tratat de noua sa iubită, Desiree (Leslie Bibb). El ajunge într-un loc monoton, cu o atmosferă depresivă, un loc populat de oameni ce şi-au curmat singuri viaţa. Nici unul dintre aceştia nu pare să fi avut vreun motiv real pentru a comite acest act, gestul reprezentând mai degrabă un impuls de moment.

Când credeai că e rodul imaginaţiei tale… pregăteşte-te pentru adevăr.

Denzel Washington este un nume ce nu necesită o prezentare, simpla sa filmografie fiind de ajuns pentru a-i caracteriza în mare măsură cariera. Deja Vu este considerat de unii un titlu de referinţă pentru Denzel, un film care îi pune în valoare toate calităţile actoriceşti şi care demonstrează totodată că un scenariu bine construit este de ajuns pentru a reda oricărei povesti un grad ridicat de originalitate şi, mai ales suspans. Tony Scott, care a mai colaborat cu Washington la The Taking of Pelham 1 2 3, este regizorul Deja Vu, un thriller ce-i mai aduce în centrul atenţiei şi pe Val Kilmer, Paula Patton, Adam Goldberg sau James Caviezel.

Acţiunea dezvoltă un fir epic concentrat în jurul lui Doug Carlin (Denzel Washington), un agent ATF ce-şi face apariţia după un atentat terorist asupra unui vas de călători. Fin observator, de un profesionalism ieşit din comun, Carlin câştigă admiraţia celor din echipa de investigare şi primeşte astfel propunerea a ajuta la rezolvarea cazului printr-o metodă încă experimentală, necunoscută publicului larg. Ceea ce la început se

Aceasta recenzie conţine spoilere.

O adevărată poveste de supravieţuire.

Doi ani au trecut până să reuşesc să vizionez aceasta mega-producție. Aproape un an a trecut de când Rescue Dawn e doar o schiţă a unei recenzii ce s-a lăsat aşteptată mult prea mult. Astăzi situaţia s-a schimbat şi regret că nu mi-am făcut timp în aceste peste douăzeci şi patru de luni pentru o poveste cu adevărat incredibilă, o dramă interioară şi o continuă luptă cu moartea. Rescue Dawn este fără îndoială unic prin modul în care este transpusă toată acţiunea pe marele ecran. În contextul unui război în desfăşurare în Vietnam şi Laos, toată perspectiva se concentrează asupra unui pilot din marina americană ce este doborât în timpul primei sale misiuni. Fire puternică, caracter de excepţie şi model pentru cei din jurul său, bărbatul se va confrunta în curând cu un pericol mai mare decât trupele duşmanilor de pe urmele sale.

Dieter Dengler (Christian Bale) este pilot în armata SUA. Trimis încă de la primul sau zbor într-o misiune ultra-secretă, Dengler este doborât de către inamici şi ulterior capturat şi trimis într-o mică tabără alături de alţi prizonieri. În acel loc parcă uitat de lume omul plănuieşte o evadare, şi cu ajutorul celorlalţi captivi, face totul posibilul să întreprindă un plan cât mai realist.

Înainte de căderea Zidului Berlinului, Poliţia Secretă a Germaniei de Est îţi ascultă propriile secrete.

Când echipa Cineblog a realizat prea-muncitul, dar şi controversatul Top cele mai bune 100 de filme din istoria cinematografiei, le-am apreciat în mod instantaneu şi ireversibil creaţia, efortul imens din spatele ei, dar şi incomensurabila valoare culturală pe care o transmitea. Am citit fiecare rând cu plăcere, m-am delectat cu operele de artă din amintirea-mi, am regretat peliculele nevizionate încă, iar fiecare rând din propria lor creaţie mi-a indus o stare plăcută şi nepreţuită de relaxare. Discuţii pe marginea acestui top au fost şi vor mai fi, neîndoielnic. Avem, în definitiv, un şir de subiectivităţi pe care ne mulăm sau nu, dar cel mai important lucru este să respectăm dreptul celorlalţi de a avea o opinie diferită de a noastră şi pe care nu trebuie să o luăm sub nicio formă ca pe un afront personal, ci ca pe un drept fundamental al celui de lângă noi de a gândi şi altfel. Disputele cinematografice se pot dovedi foarte incitante şi productive, atâta vreme cât nu se intersectează cu jigniri, imprecaţii, invective şi alte stiluri neplăcute catalogate în dulcele grai românesc. Această introducere, deloc fără rost, îşi are principala cauză în sentimentul ciudat pe care l-am trăit la sfârşitul lecturii topului mai sus menţionat, şi anume acela că ceva lipseşte. După aproximativ 10-15 minute, fis a picat răsunând limpede şi fără echivoc: “Unde e Das Leben der Anderen?”

Considerat de critici drept cel mai bun film german despre comunism de la mai voiosul Good Bye Lenin încoace, Das Leben der Anderen reprezintă debutul regizoral al lui Florian Henckel von Donnersmarck, debut ce i-a asigurat posteritatea cinematografică. Cu certitudine, nu ai cum să uiţi acest film o dată ce l-ai vizionat, fie că ai făcut parte sau nu din experimentul nefericit al comunismului. L-am văzut pe nerăsuflate, de 3 ori în 2 zile consecutive şi de fiecare dată mai adăugăm câte ceva pe lista lucrurilor nou descoperite.