Memo­ri­ile sunt ire­le­vante când iei în con­si­de­rare faptele

Memo­ria este unul din ele­men­tele cheie care separă omul de ani­mal. Este un aspect fun­damen­tal al per­so­na­li­tă­ţii şi defi­ni­rii noas­tre ca enti­tate raţio­nală. Însă ea este mode­lată de expe­rienţele noas­tre şi de mediul în care aces­tea au loc. De ase­me­nea, memo­ria poate fi incon­clu­dentă şi uşor alte­rată. Roagă mai multe per­soane să des­crie un eve­ni­ment la care au par­ti­ci­pat şi vei obţine un numar de vari­ante egal cu numă­rul de per­soane ches­tio­nate. Cu toate că memo­ri­ile posedă un grad ridi­cat de subiec­ti­vism, ele sunt esenţi­ale pen­tru exis­tenţa omu­lui. Fil­mul abor­dează nume­roase aspecte legate de meo­rie, în spe­cial posi­bi­li­ta­tea de mani­pu­lare a acesteia.

Per­so­na­jul prin­ci­pal al peli­cu­lei este Leo­nard Shelby (Guy Pearce), un fost detec­tiv în dome­niul asi­gu­ră­ri­lor care încearcă să-l găsească pe omul care i-a vio­lat şi ucis soţia.

Expe­ri­mean­teaza. Savu­reaza. Numai sa nu-i cazi prada.

Dupa ce am vazut sap­ta­mana tre­cuta Taking Woo­ds­tock mi s-a facut “pofta” de muzica ani­lor ’60, ’70 si mi-am adus aminte de Almost Famous, un film foarte drag mie. Regi­zat de Came­ron Crowe ( Vani­lla Sky, Jerry Magu­ire ), fil­mul pre­zinta poves­tea unui tanar de 15 ani, care pleaca intr-un tur­neu cu o fai­moasa trupa de rock, Sti­l­lwa­ter, pen­tru a scrie un arti­col des­pre aces­tia in revista Rol­ling Sto­nes. Desi poves­tea este una ficio­nala, fil­mul este semi-autobiografic, Crowe insusi scri­ind in ado­les­centa arti­cole pen­tru cele­bra revista de muzica. Fil­mul este bazat pe expe­ri­e­te­nele lui Crowe, care in ado­les­centa a ple­cat in tur­nee cu for­ma­tii pre­cum Led Zeppe­lin, Lynyrd Skynyrd si The Eagles. El a men­tio­nat intr-un inter­viu cum ca in aceste tur­nee s-a indra­gos­tit, si-a pier­dut vir­gi­ni­ta­tea si si-a intal­nit eroii ado­les­cen­tei, ace­e­leasi expe­riente pe care le tra­ieste si Wil­liam (Patrick Fugit), pro­ta­go­nis­tul din Almost Famous.

Wil­liam este un ado­les­cent foarte inte­li­gent de 15 ani care tra­ieste impre­una cu mama (Fran­ces McDor­mand) si sora lui (Zooey Des­cha­nel). Desi mama lui doreste ca in vii­tor sa devina avo­cat, visul sau este acela de a deveni jur­na­list al muzi­cii rock. Pasiu­nea pen­tru muzica o mos­te­ne­ste de la sora lui, care fiind satula de sti­lul de viata impus de mama sa pleaca de acasa lasandu-i fra­te­lui sau mai mic intreaga sa colec­tie de discuri.

Tra­dare. Pacat. Ego­ism. Spe­ranta. Durere. Moarte.

Amo­res Per­ros este unul din­tre ele mai bune filme ale regi­zo­ru­lui Ale­jan­dro Gon­za­les Inar­ritu, cunos­cut si pen­tru Babel si 21 Grams. Fil­mul repre­zinta o anto­lo­gie con­sti­tu­ita din 3 povesti dife­rite care sunt legate intre ele de catre un acci­dent de masina din Mexic. Fie­care din­tre aceste 3 povesti pre­zinta si o reflec­tare asu­pra cru­zi­mii oame­ni­lor fata de ani­male, dar si fata unii de cei­lalti, onturandu-se ast­fel vie­tile lor mize­ra­bile si triste. Fil­mul a fost nomi­na­li­zat in anul 2000 la pre­mi­ile Oscar pen­tru cel mai bun film strain si a cas­ti­gat de ase­me­nea nume­roase pre­mii. De ase­me­nea a facut parte si din selec­tia ofi­ci­ala a fes­ti­va­lu­lui dela Can­nes. Fil­mul a fost ras­pan­dit in intreaga lume sub titlul ori­gi­nal in spa­ni­ola, desi une­ori a fost tra­dus ca Love’s a Bitch, Inar­ritu a spus ca aceasta tra­du­cere este una nesatisfacatoare.

Titlul fil­mu­lui ar putea fi tra­dus in mai multe feluri. Eu am de gand sa vi le spun pe cele care mi s-au parut mie cele mai suges­tive. Din cunos­ti­in­tele mele in ceea ce pri­veste limba spa­ni­ola stiu ca “amor” inseamna dra­goste si “perro” inseamna caine. Pe pos­te­rul fil­mu­lui apare intre­ba­rea “Ce este dra­gos­tea?”, iar apoi urmeaza titlul. Asa­dar titlul ar putea fi tra­dus si ca Iubiri Mize­ra­bile, ast­fel raportandu-se la cele 3 povesti de dra­goste con­tu­rate in film.

Intr-un loc apa­rent banal, el a des­co­pe­rit omul ce i-a schim­bat viata.

Din­tot­dea­una l-am apre­ciat pe Sean Con­nery, indi­fe­rent de rolu­rile pe care le-a inter­pre­tat. In opi­nia mea, este un actor de excep­tie, un nume mare al cine­ma­to­gra­fiei mondi­ale care de-a lun­gul cari­e­rei a tre­cut de la cele­brul per­so­naj James Bond la carac­tere mai com­plexe si la filme cu mult mai inte­re­sante din punct de vedere al sce­na­ri­i­lor. Fin­ding For­res­ter este la prima vedere un film sim­plu, cu un inci­pit un pic cam lent si care nu reu­seste sa atraga prea mult aten­tia. Insa pe masura ce actiu­nea avanseaza, te vei trezi prins intr-o poveste des­tul de emo­tio­nanta, atat pen­tru eroul inca nedes­co­pe­rit, cat si pen­tru men­to­rul retras departe de ochii lumii. Gus Van Sant este regi­zo­rul aces­tei drame de excep­tie, cel care mai are la activ si Good Will Hun­ting sau Paris, je t’aime. Sce­na­riul reu­sit poarta numele Mike Rich.

Jamal Wal­lace este un tanar din Bronx care are o ade­va­rata pasiune pen­tru bas­chet, dar in ace­lasi timp este si un geniu poet. Desi este con­stant un elev slab, Jamal ajunge in aten­tia unei scoli de elita din New York cand obtine