Unele animale merită mai mult respect decât altele.

Best in Show este una dintre cele mai bune comedii pe care le-am văzut de-a lungul timpului. Christopher Guest continuă seria de mockumentare şi depăşeşte succesul repurtat cu Waiting for Guffman. De această dată, talentatul regizor şi scenarist britanic îşi îndreaptă atenţia asupra unei alte laturi a showbiz-ului: concursurile pentru câini. Goana după celebritate a americanilor obişnuiţi nu cunoaşte limite, astfel că mulţi încearcă, prin diferite metode, să obţină o fărâmă din lumina reflectoarelor. Unii îşi îndeamnă fiicele spre o carieră în modelling şi le trimit la toate concursurile de miss, cele de genul prezentate în Little Miss Sunshine, alţi părinţi prefera să îşi vadă bebeluşii în reclame, videoclipuri şi filme, dar mai există şi o categorie de oameni, ceva mai normali, care nu îşi tratează progeniturile ca pe nişte bucăţi de carne, preferând să îşi utilizeze animalele de companie în scopul obţinerii unor venituri suplimentare. În acest scop au apărut concursurile pentru câini, organizate periodic. Dintre acestea, numai unul are o miză importantă: Mayflower Kennel Club Dog Show. Filmul lui Christopher Guest urmăreşte pregătirile câtorva proprietari de câini şi prestaţiile din cadrul concursului, dar şi problemele pe care le implică aceste reprezentaţii, precum şi rivalităţile conturate între diverşi proprietari de câini de rasă.

Viaţa este o comedie. Totul stă în îndemânare.

Ţin minte şi acum prima vizionare a acestei comedii. Prima impresie pe care mi-a lăsat-o a fost chiar foarte bună, distribuţia părând la momentul respectiv cea mai bine aleasă. Bruce Willis încă era ‘omul invincibil’, Matthew Perry era în al nouălea cer cu serialul Friends, iar regizorul Jonathan Lynn a profitat de ocazie pentru a produce un film vizionabil cu multe glume bune. Aşa cum era de aşteptat, a doua vizionare, cu mult mai recentă şi mai ‘proaspătă’ mi-a distrus complet viziunea asupra The Whole Nine Yards, lăsându-mă plictisit după primele 30 de minute şi făcându-mă la final să nu fiu nevoit să vizionez şi a doua parte din 2004. Glumele sunt bune, filmul are o anumită coeziune, iar actorii chiar se descurcă bine în situaţiile în care sunt puşi, dar parcă lipseşte ceva. Simt că am vizionat o comedie lipsită de esenţă, ceva care te atrage şi pe urma îți un şut în fund. Sau stai, că există un termen pentru aşa ceva: comercial. Cel puţin asta este impresia pe care The Whole Nine Yards mi-a lăsat-o după îndelungi

Pacatos de delicios.

Chocolat este o comedie romantica realizata dupa romanul cu acelasi titlu scris de Joanne Harris si este regizat de Lasse Hallstrom. Filmul prezinta povestea unei tinere mame, care impreuna cu fiica sa de 6 ani se se muta intr-un mic orasel din Franta, Lansquenet-sous-Tannes, unde deschid o mica ciocolaterie numita La Chocolaterie Maya. Subiectul pare a fi unul destul de simplu, dar situatie se complica pe parcurs. Filmul are o distributie foarte buna dintre care as dori sa-i mentionez pe Alfred Molina, Juliette Binoche, Johnny Depp, Judy Dench, Carrie-Anne Moss.

Dupa cum spune si titlul, Chocolat este un film despre ciocolata, sau mai bine spus despre cum aceasta ciocolata magica pe care Vianne Rocher (Juliette Binoche) o aduce in micul orasel francez reuseste sa schimbe vietile oamenilor.  Lansquenet-sous-Tannes este un orasel in care toata lumea cunoaste pe toata lumea.

El are puterea sa asculte gandurile femeilor. In sfarsit… un barbat care asculta.

Am vizionat de cel putin 3 ori acest film si de fiecare data am ajuns la concluzia ca nu este bine sa asculti toate gandurile femeilor. Desi la prima “dezbatere” inclinam mai mult spre a fi capabil sa citesc gandurile, in cele din urma am decis ca, spre binele psihicului meu, este bine ca barbatul sa ramana ascultatorul propriilor ganduri. What Women What, regia Nancy Meyers, este o productie cu un titlu foarte vag si care naste si mai multe intrebari. Scenariul este opera mai multor autori, insa aici nu numele sunt importante, ci ideea originala care in cele din urma a fost transpusa pe marile ecrane. Desi in mod inevitabil toti ne dorim sa avem asemenea “puteri”, productia ne arata ca nu e bine sa fim in pielea acelui ghinionist. Poate ca la inceput este un sentiment de superioritate, insa pe parcurs nici calmantele puternice nu vor mai fi de ajutor in rezolvarea migrenelor.

Nick (Mel Gibson) este un om de afaceri care locuieste in Chicago. Munca lui este preluata de catre o femeie, Darcy (Helen Hunt), care traieste cu impresia ca totul trebuie facut ‘dupa gandirea feminina’. Insa in timpul unui accident Nick capata abilitatea de a auzi ce gandesc