“Indiferent daca sunt bune sau rele, filmele mele sunt, in ultima analiza, despre un singur lucru: manifestarea extrema a credintei in datoria morala si lupta pentru aceasta”-Andrei Tarkovsky

Daca nu sunteti obisnuiti acordati mai mult de 120 de minute unui film, va anunt ca Stalker nu e pentru voi. Dar daca 2 ore si 40 de minute  nu vi se par un chin pentru un film, si daca aveti rabdarea necesara pentru a intelege stilul acestui regizor, se prea poate ca acest film sa intre in gratiile voastre.

Stalker este un film adaptat dupa romanul Picnic la marginea drumului al fratilor Strugatsky. Subiectul acestuia induce publicul intr-o stare profunda de meditatie fiind ajutat in acest sens si de cadrele lungi cu miscari insesizabile ale camerei si de alternanta alb-negrului cu universul multicolor. Desi am inceput ezitant vizionarea filmului, dupa cateva minute mi-am dat seama ca nu voi avea liniste pana cand nu ajung la final.

Aceasta creatie a lui A. Tarkovsky este mai mult decat un film; ea este o incursiune in ratiunea umana, o calatorie metafizica printr-o multitudine de simboluri si semnificatii. Actiunea se petrece intr-un loc aspatial si atemporal, insa ne putem da seama ca e oarecum intr-o zona dominata de totalitarism. Totul incepe intr-o mica localitate fara nume din apropierea Zonei, puternic ingradita de forte de ordine. Despre Zona stim doar ca este un spatiu misterios care are influente negative asupra sanatatii umane. Nu vom sti niciodata cum a aparut Zona, putand doar sa presupunem ca aici a aterizat candva o nava spatiala, sau ca aparut in urma unnui dezastru natural; putem totodata sa afirmam ca acest spatiu este unul imaginar.

In toata aceasta atmosfera aproape apocaliptica, plina de mizerie si de tristete, Calauza (Alexander Kaidanovsky ) sfideaza din nou legea pentru a-i duce pe Scriitor(Anatoli Solonitsyn ) si pe Profesorul(Nikolai Grinko) in acel spatiu in care el se simte cel mai bine, si anume Zona. Sub indrumarea calauzei, cei doi traiesc un adevarat drum initiatic in drumul lor catre camera unde cele mai ascunse dorinte se implinesc. Inca din momentul in care cei doi primesc aceste pseudonime, ei sufera o dezumanizare a propriei fiinte ce va culmina in momentul in care se vor afla in fata mult ravnitei camere.In timpul acestei calatorii intr-un spatiu in care capcanele sunt la orice pas si pericolul este iminent, cei 3 vor purta dialoguri sau mai bine spus monologuri cu privire la conditiia societatii, a creatiei, a muzicii.

In mod curios, desi filmul se deruleaza lent, suspansul reuseste sa atinga cote maxime, publicul fiind pus in fata unei asteptari continue a unei forte sau a unui monstru care sa ii pedepseasca pe cei doi pentru nesabuinta de a se avanta pe acele taramuri de unde nu te poti intoarce pe acelasi drum pe care ai venit. A. Tarkovsky e de-a dreptul magistral prin cadrele sale lungi fixate fie pe chipul personajelor fie pe planurile generale. El modeleaza Zona ca pe un spatiu feeric in care cei dejnadajduiti isi pot gasi linistea si alinarea, un spatiu in care ura nu are ce cauta.

Cel mai probabil, nu vom sti niciodata daca regizorul a vrut cu adevarat sa realizeze o capodopera din acest film complex si intortocheat sau daca a reusit acest lucru din greseala. La fiecare vizionare a acestui film, acesta poate fi interpretat in mod diferit. Si tocmai de aceea gasesc filmul drept unul foarte bun, de referinta in istoria cinematografului. A. Tarkovski face din Stalker si mai ales din Zona un spatiu edenic, un punct in care ne putem retrage din lumea inconjuratoare si in care avem posiblitatea de a reveni la origini, sa redevenim sensibili si fragili:

Rigiditatea si tãria sunt însotitorii mortii.
Elasticitatea si slãbiciunea sunt expresii ale prospetimii vietii.

Stalker este, din punctul meu de vedere, nu unul din cele mai greu de vizionat filme ci unul dintre cele mai complexe si mai spectaculoase filme realizate vreodata. Un film psihologic sau mai bine spus un mind-blowing cu un caracter ciclic dat de trenul nevazut ce zguduie decorul atat in inceputul cat si in finalul filmului, lucru care pana la urmei incearca sa il faca si filmul: sa ne zguduie conceptia din viata chiar din temelii.

Unii il vad pe A. Tarkovsky drept un geniu al  cinematografiei, altii merg chiar si mai departe acordandu-i distinctia de profet (la7 ani dupa realizarea acestui film a avut loc dezastrul de la Cernobal). Eu unul ma limitez in a spune doar ca prin intermediul filmului Stalker dar si Solyaris (1972), Offret (1986), Andrei Tarkovsky a demonstrat ca este un regizor cu o viziune unica asupra vietii si a filmului pe care nu s-a sfiit sa o arate, lucru ce l-a facut sa fie inteles si idolatrizat de unii si neinteles si hulit de altii.

Rating:

Coloana sonora(Soundtrack) Stalker (1979)

Trailer Stalker (1979)

Download subtitrare Stalker (1979)

Subtitrare pentru varianta de 1 si 2 cd: aici

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te pentru a fi la curent cu ultimele noutati: Alte recenzii de filme: Kramer vs. Kramer (1979) Moskva slezam ne verit (1980) Toy Story 3 (2010) Easier with Practice (2009) Taguri filme,filme noi: 1979, Andrei Tarkovsky, download, film rus, filme bune, recenzie, review, subtitrari