Stealin’ Stones and Breakin’ Bones

Pe măsură ce cariera sa evoluează, se pare că nonconformistul regizor britanic Guy Ritchie se pricepe să facă un singur gen de film. Dar dacă peliculele sale sunt la fel de amuzante sau picante precum primele două producţii (Lock, Stock and Two Smoking Barrels şi Snatch), nu cred că ar deranja pe cineva. Până la urmă, puţini sunt cei ale căror filme s-ar putea ridica la nivelul dramelor epice ale lui Martin Scorsese spre exemplu. Însă cât timp Ritchie se fereşte de o eventuală surpaexpunere, ar putea avea o carieră drăguţă realizând comedii negre precum aceasta.

La un anumit nivel, putem spune că Snatch este un remake după Lock, Stock and Two Smoking Barrels, realizat cu un buget mai mare. Ritchie a cheltuit ceva mai mulţi bani pentru a atrage nume sonore de la Hollywood, însă abordarea sa rămâne neschimbată. Scenariul are o intrigă asemenatoare, iar ecuaţia filmului îmbină elemente precum: intersecţia firelor narative, violenţa copioasă, replici ironice şi umor negru.

La modul cel mai simplu, Snatch este film despre mai mulţi gangsteri care urmăresc acelaşi lucru: să pună mâna pe un diamant de 86 de carate. Naratorul acestei istorisiri este Turkish (Jason Statham), un promoter de box care este prins fără voia sa în această poveste. Diamantul este furat iniţial în Antwerp, de către Franky Four Fingers (Benicio Del Toro), care îl aduce apoi la Londra. Ajunsă acolo, preţioasa piatră se va plimba din mâna unui nelegiuit în alta, fiind intens urmărită de către un “antreprenor” american, Cousin Avi (Dennis Farina), alături de bijutierul Doug the Head (Mike Reid) şi vânătorul de recompense Bullet Tooth Tony (Vinnie Jones). În aceeaşi competiţie se mai înscriu: un fost agent KGB, Boris the Blade (Râde Serbedzija), un interlop londonez, Brick Top (Alan Ford), precum şi un grup de hoţi incompetenţi. Pentru a complica situaţia, este aruncat în peisaj Mickey O’Neil (Brad Pitt), un personaj a cărui contribuţie se va dovedi a fi decisivă în elaborarea rezoluţiei finale. Umorul peliculei se regaseşte în simpla urmarire a interacţiunilor dintre personaje, precum şi a reacţiei acestora la întorsăturile de situaţie plantate ingenios de către Ritchie de-a lungul scenariu.

Snatch este o peliculă îndrăzneaţă şi violentă, însă deloc plictisitoroare sau previzibilă. Asemenator predecesorului său, Lock, Stock and Two Smoking Barrels, filmul realizează un echilibru între o comedie violentă şi un film de acţiune îmbibat în testosteron (povestea nu conturează niciun rol feminin relevant). Ritchie presară cu umor tot felul de situaţii de-a dreptul groteşti; poate unii spectatori vor fi chiar oripilaţi când vor conştientiza contextul abominabil care le-a stârnit amuzamentul. Alte elemente nonconformiste regăsite de-a lungul naraţiunii sunt: un câine care sheaună constant pentru că a înghiţit o jucărie, o servietă de care este legată mâna răposatului Franky Four Fingers, şi un mod unic de a hrăni porci. Dialogurile sunt excentrice şi includ câteva disgresiuni bizare, cum ar fi descrierea unei metode ingenioase de a scăpa de un eventual cadavru. De asemenea, Ritchie foloseşte cadre scurte pentru a transforma o acţiune amplă într-o mini-secvenţă (zborurile lui Avi dintre America şi Anglia) şi redă acelaşi eveniment din perspective diferite (un accident de maşină este prezentat o dată din interiorul autovehiculului, iar în scena următoare acelaşi incident este surprins din exterior).

Regizorul britanic reuneşte o parte a distribuţiei din Lock, Stock and Two Smoking Barrels. Astfel, îi reîntâlnim pe Jason Statham, Alan Ford, Jason Flemyng, precum şi pe fostul fotbalist galez Vinnie Jones, la care se alătură câteva feţe cunsocute de la Hollywood: Dennis Farina este un afacerist american care resimte un şoc cultural odată ajuns pe meleagurile britanice; Brad Pitt este un boxer de etnie romă al cărui accent îl face de multe ori incomprehensibil, iar Benicio Del Toro este un hoţ cu o slăbiciune pentru jocurile de noroc.

Principalul neajuns al acestui film este inevitabila asemenare cu predecesorul său, Lock, Stock and Two Smoking Barrels. Pelicula pierde în materie de comic de situaţie, însă câştigă din punct de vedere al comicului de limbaj, dialogurile caustice şi ironice fiind uşor superioare în Snatch. În concluzie, Ritchie a aplicat aceeaşi reţetă, a condimentat-o cu ajutorul câtorva actori notorii, iar rezultatul nu este deloc rău: un film atipic, plin de energie, ironic, şi de-a dreptul hilar.

Nota autorului:

Coloana sonoră (Soundtrack) Snatch. (2000)

Overseer – Supermoves

Klint – Diamond

The Johnston Brothers – Hernando’s Hideaway