Cu toate ca in acest film Ingmar Bergman abordeaza tema batranetii, pe parcursul sau spectatorul nu este in niciun moment asaltat cu imagini sau ganduri care i-ar putea induce un usor sentimentalism. Filmul suedez al regizorului Ingmar Bergman a devenit, cu timpul, o componenta clasica din colectia oricarui cinefil, asta datorandu-se faptului ca, desi vorbind despre un subiect nu foarte interesant pentru un spectator, regizorul aseaza totul astfel incat cel ce urmareste filmul sa nu urmareasca in mod deosebit aspecte din viata unui batran, ci sa descopere, ca intr-un thriller, diferite evenimente care au condus la transformarea completa a lui Isak Borg, eroul povestii. Bergman compune in Fragii salbatici un excelent studiu al vietii si al mortii, iar ceea ce pentru mine este surprinzator reprezinta faptul ca cineastul a lansat in acelasi an, 1957, si capodopera Det sjunde inseglet (A saptea pecete), in care se filosofeaza pe aceeasi tema a vietii si mortii, insa intr-un mod mult mai criptic, intr-o poveste intesata de simboluri desprinse din mitologia scandinava.

Scenariul semnat de acelasi Ingmar Bergman urmeaza o linie narativa simpla, intrerupta doar de cateva flashback-uri, intereventii ale memoriei afective a personajului, intreruperi fara de care filmul nu ar avea atat de multe sensuri pe care spectatorul sa le descopere. Actiunea se intinde pe parcursul unei singure zile in care batranul profesor Isak Borg (Victor Sjöström) pleaca la drum, insotit de nora sa, spre o decernare de premii care va avea loc in orasul Lund. Pe parcursul drumului, profesorul va lua in masina sa mai multi autostopisti, oameni tineri cu care isi va impartasi povestile de viata, gandurile si va rememora bucuriile, dar mai ales tristetile propriei sale tinereti. In aceasta zi profesorul va afla multe lucruri despre propria persoana, descoperind ca raceala cu care fiul sau il trateaza nu este nimic altceva decat raspunsul la propria sa fire distanta.

Este limpede ca subiectul calatoriei nu este decat o metafora pentru calatoria spre descoperirea de sine a personajului. Filmul incepe cu un fel de vis produs de subconstientul personajului, care se imagineaza decedat, privindu-si propriul cortegiu funerar. Acest prolog deschide actiunea realista a filmului, iar de aici incolo spectatorul este constient de faptul ca personajul isi da seama ca nu mai are mult de trait, iar intregul film devine un proces pe care Borg si-l organizeaza. Fragii salbatici realizeaza o analiza a sufletului omenesc, demonstrandu-ne ca cinematograful este capabil, la fel ca si literatura, muzica sau pictura, sa construiasca o analiza psihologica. In derularea flashback-urilor observam un fapt interesant, de fapt cheia intelegerii filmului, si anume faptul ca memoria personajului central se indreapta cu predilectie spre vremea copilariei, adica singurele momente ale vietii in care greselile nu au urmari grave. Constiinta eroului, dureroasa si apasatoare, se cere dizolvata in spiritul naiv al copilariei. In final, cand batranul isi priveste parintii tineri pescuind, este deja limpede pentru noi ca aceasta calatorie spre Lund nu a fost decat un drum spre inceputul vietii.

Nota autorului:

Coloana sonoră (Soundtrack) Smultronstället (1957)

Trailer Smultronstället (1957)

Download subtitrare Smultronstället (1957)

Subtitrare pentru varianta de 1 cd: aici